Ridicat la comanda tarului Alexandru al II-lea, in secolul al XIX-lea, Teatrul Marinski din Sankt Petersburg este un magnific edificiu, verde-albastrui, ce reprezinta unul dintre simbolurile fermecatorului oras fondat de Petru cel Mare. Cu o arhitectura dramatica, teatrul impresioneaza atat un simplu vizitator, cat si un spectator care paseste in aceasta minunata structura, condus ba de un sentiment puternic de admiratie, ba de pura curiozitate. Sala cu 1.625 de locuri este, iarasi, impresionanta si cu siguranta face ca fiecare spectator sa traiasca o experienta pe cat unica, pe atat de fascinanta.
Odata ce pasim in Teatrul Marinski, stralucirea salii si maiestria cu care a fost realizata ne vor coplesi pana la admiratie, bogatele sale decoratiuni si candelabrele opulente din cristal fiind doar cateva dintre elementele care creeaza atmosfera unui spectacol impresionant. Insa de departe cel mai spectaculos element din sala teatrului din Sankt Petersburg este cortina pictata a lui Aleksandr Golovin.
Sculpturile din alabastru, precum si decoratiunile lucrate de cei mai buni maestri ai acelor vremuri sunt aranjate pe fundalul peretilor cu nuante de albastru; fotoliile sunt imbracate in plus, iar draperiile par alese, pe langa scopul lor practice, pentru a insufleti spectacolele care se joaca aici. Sus, se afla un alt element impresionant, si anume candelabrul din bronz, cu trei randuri si cu trei pandantive realizate din cristal. Aceasta capodopera a fost creata de E. Frachioli.
Numai ca atentia spectatorilor va fi de indata furata de tavanul pictat, peste care a fost infatisata o scena superba in care dansatorii inconjoara muza dansului. Vizavi de scena, se afla loja imperiala, de altfel, restaurata de curand – UNESCO a descris aceasta loja drept „un teatru in teatru”, deoarece are propriile sale draperii, foaier si scari. Si nu intamplator, intrucat, daca vom intra in aceasta loja imperiala, vom avea impresia ca, pret de cateva secunde, am calatorit inapoi in timp, mai precis intr-o Rusie imperiala, cu coroane de aur si vulturi asemenea.
Important de mentionat aici este faptul ca aceasta loja a fost desfiintata dupa Revolutia din anul 1917, odata cu aceasta decizie disparand si angajatii ce purtau haine somptuoase, de gala. Si, dincolo de frumusetea edificiului propriu-zis, Teatrul Marinski are si o istorie interesanta.
De pilda, amplasamentul pe care se afla in prezent a fost mai demult un loc unde caii erau scosi la parada, respectiv un manej, insa mai tarziu, in anul 1859, cladirea din piatra a ars, dar nu in totalitate; s-a gasit imediat o solutie, optandu-se pentru reconstruirea cladirii respective ca teatru, de aceasta data. Cel care s-a ocupat de lucrarile de reconstructie a fost Albert Cavos, sub supravegherea atenta a tarului Alexandru al II-lea. Numele teatrului provine de la cel al sotiei tarului.
In cele din urma, Marinski avea sa fie inaugurat in luna octombrie a anului 1860, punandu-se in scena opera lui Glinka, O viata pentru tar. In perioada care a urmat acesteia, mai multi arhitecti si-au lasat amprenta asupra zidurilor Teatrului Marinski, unul dintre cele mai cunoscute nume fiind Victor Shreter, de altfel, cel care a si condus, in anii 1880, lucrarile de extindere. La fel de impresionanta este si cupola din varful domului, ce are in varf o lira si o coroana.
Atat lira, cat si coroana au fost inlocuite de-a lungul anilor, pentru ca, in mod straniu, coroana a fost furata, pe cand lira se deteriorase. Teatrul Marinski a rivalizat, ani la randul, cu Teatrul Bolsoi din Moscova, inainte ca acesta din urma sa fie reconstruit si, mai tarziu, supus unor lucrari masive de restaurare, cel din Sankt Petersburg fiind catalogat drept mult mai grandios si, bineinteles, mai functional.
