Cele mai vechi urme de locuire pe actualul teritoriu al municipiului datează din neoliticul mijlociu (4000 – 2700 î.Hr.). De atunci și până în prezent, existența așezărilor umane este atestată aproape continuu, excepție făcând perioada de tranziție spre epoca bronzului (1800 – 1700 Î.Hr.).

Prima menționare scrisă care face referire la Zalău datează de la sfârşitul secolului al IX-lea d.Hr., când a fost menţionat pentru prima oară de către Anonymous în „Gesta Hungarorum”. Un alt moment important în viaţa oraşului a fost 1 August 1473, când a fost declarat „oraş – târg”. În 1979, oraşul Zalău a devenit municipiu.

În ciuda existenţei îndelungate a oraşului, patrimoniul arhitectural al municipiului Zalău nu este nici foarte bogat, nici printre cele mai bine conservate din Transilvania. Centrul istoric al municipiului Zalău este marcat de clădiri moderne. În ultimii ani, au fost făcute eforturi considerabile pentru a pune în valoare ceea ce s-a păstrat din centrul istoric al orașului. Clădirea Transilvania este probabil cea mai importantă și valoroasă dintre clădirile de patrimoniu ale municipiului Zalău.

După aranjamentul spaţiilor şi după stil, clădirea Transilvania pare a fi realizată în cinci etape.

În prima etapă, s-a ridicat corpul estic, constituind casa Wesselenyi (datând cel mai probabil din prima jumătate a secolului al XIX-lea – corp A). Imobilul respectiv este construit după un plan specific primei jumătăţi a secolului respectiv, ornamentat în stil baroc.

În etapa a doua, a fost construit corpul vestic, cu faţa spre strada Gheorghe Doja (în prezent corpul C). Această aripă a clădirii a fost construită, probabil, între anii 1836 şi 1838 cu scopul de a adăposti Casa Sfatului. Şi acest corp a fost construit în mai multe etape succesive.

Într-o a treia etapă, probabil după ce a fost demolat parţial colţul nordic al faţadei vestice, s-a construit aripa vestică a corpului din partea de nord, cu faţada spre actualul parc din piaţa centrală a oraşului (în prezent fiind în compunerea corpului „C”).

În etapa a patra (1880 – 1890), se construieşte corpul central cu scopul de a adăposti „Teatrul Orăşenesc” din Zalău (în prezent corpul B).
Din 29 aprilie 1894, datează un „Program de construire” a părţii centrale a oraşului, care este în fond un program de extindere a părţii centrale precum şi a aripii estice spre actuala stradă Corneliu Coposu. Această extindere a fost prevăzută cu un nivel.

În privinţa destinaţiei încăperilor, „Programul de construire” anticipa următoarea repartizare: restaurant; cafenea; un mic hotel care să asigure camere pentru oaspeţi; locuinţe cu două şi trei camere pentru mandatari; o sală de dans, care să poată găzdui şi spectacole de teatru, aşezată în mod obligatoriu spre stradă. Sunt specificate şi dimensiunile sălii de spectacole, cuprinse între 300 şi 350 metri pătraţi, în care intră şi scena teatrului şi vestiarele necesare. Pentru buna funcţionare a restaurantului şi a celorlalte activităţi, planul clădirii prevedea şi bucătăria, cămara, pivniţa, grădina de vară şi un grajd pentru animalele proprii, precum şi pentru adăpostirea cailor de trăsură în perioada în care aveau loc spectacole sau dans.

drumul-spre-teatrul-orasenesc-transilvania-din-zalau-judetul-salaj.jpg
teatrul-orasenesc-transilvania-din-zalau-judetul-salaj.jpg
imagine-cu-teatrul-orasenesc-transilvania-din-zalau-judetul-salaj.jpg

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ