Tehnici de lectură rapidă, care ne pot ajuta să citim de două sau chiar de trei ori mai repede şi mai eficient decât în mod obişnuit, sunt utile în orice împrejurări – fie că este vorba de elevi sau studenţi, care sunt mereu puşi în situaţia de a parcurge sute, mii de pagini (cursuri, manuale, articole, alte materiale), în timp scurt (mai ales în perioada examenelor), sau de oricare dintre noi, atunci când citim o carte sau când ne confruntăm cu avalanşa de informaţii pe care ne-o oferă Internetul sau volumele tipărite.
O persoană care nu este familiarizată cu tehnici de lectură rapidă poate citi, în medie, 200 – 300 de cuvinte pe minut (adică, aproximativ, o jumătate de pagina A4 pe minut), reţinând circa 30 – 40% din informaţiile textului, ceea ce înseamnă că o sută de pagini ar putea fi citite în circa trei ore şi jumătate.
Un experiment făcut pe un grup de studenţi (cu limbi materne diferite), de la Universitatea Princeton, din SUA, în cadrul căruia şi-au însuşit tehnici de lectură rapidă, a arătat că aceştia şi-au îmbunătăţit viteza de citire cu peste 300%.
În timp, s-au scris nenumărate cărţi pe această temă, a citirii rapide, de referinţă fiind, de pildă, volumul “Cum se citește o carte” (How to Read a Book), a filosofului, pedagogului şi editorului american Mortimer Adler, scrisă cu peste o jumătate de secol în urmă, dar şi multe altele, publicate în anii 2000, care vin să răspundă nevoii fiecăruia dintre noi de a deveni tot mai performant şi din acest punct de vedere.
Tehnici de lectură rapidă – reguli de bază
Din nefericire, şcoala îi învaţă pe copii “cum” să citească doar în clasele primare, după care fiecare (inclusiv la vârsta maturităţii) îşi dezvoltă (mai mult sau mai puţin) abilităţile de lectură la întâmplare, adesea fără progrese semnificative, sau rămâne cu o serie de deprinderi greşite, care fac ca lectura (orice fel de lectură) să fie lentă, neproductivă, însemnând zeci, sute de ore pierdute.
Principala cauză a citirii lente este ceea ce, în limbajul de specialitate, se numeşte “subvocalizarea”, adică pronunţarea cuvintelor în gând. Acest fapt face ca timpul pentru citit “în gând” să fie aproximativ acelaşi cu cel necesar pentru citirea cu voce tare. În realitate, creierul nu are nevoie să “audă” (mental) cuvântul pentru a-i înţelege sensul.
Este necesară, de asemenea, creşterea “câmpului vizual”, adică antrenarea ochiului pentru a cuprinde un număr cât mai mare de cuvinte sau propoziţii. Altfel spus, trebuie să învăţăm să citim pe grupuri de cuvinte sau chiar pe rânduri întregi.
Importante sunt şi strategiile de “skimming” (“survolarea textului”, privirea de ansamblu şi identificarea cuvintelor-cheie), citirea în diagonală (care presupune dezvoltarea vederii periferice şi cuprinderea paginii, cu privirea, în diagonală, de la stânga la dreapta), anticiparea (percepţia completă a conţinutului prin doar câteva cuvinte) şi sortarea în funcţie de întrebările care apar pe parcursul lecturii.
In timpul cititului, trebuie evitate mişcările inutile ale ochilor, precum şi revenirea la fragmentele citite (cu excepţia cazurilor în care este vorba de însuşirea unor termeni noi sau de un text complicat, specializat), deoarece întoarcerea la textul citit ar diminua capacitatea de concentrare. Foarte utilă este şi crearea obişnuinţei de a fixa privirea spre centrul paginii, informaţiile care nu intră în câmpul vizual putând fi deduse folosind imaginaţia.
Exersarea tehnicilor de lectură rapidă
Oricine, oricând, poate începe să deprindă tehnici de lectură rapidă. În aproximativ o săptămână, exersând zilnic, ar trebui să se vadă şi rezultatele, adică ritmul de lectură obişnuit, de 200 – 300 de cuvinte pe minut, să se dubleze sau tripleze. Este bine ca fiecare să ştie (să măsoare) nivelul de la care porneşte. De exemplu, citiţi un minut, fără să încercaţi un ritm mai rapid decât de obicei, concentraţi-vă pe înţelegerea textului şi număraţi cuvintele din rândurile parcurse.
Specialiştii în tehnici de lectură rapidă recomandă, cel puţin pentru început, să se folosească un “ghid” vizual – creion/ pix – cu ajutorul căruia să se urmărească rândurile, deoarece va fi mai uşor pentru ochi să vizualizeze rândul şi nu să citească “mot a mot”, ulterior renunţându-se la acest ajutor.
Se va conştientiza, în acelaşi timp, obiceiul subvocalizării, pentru a lăsa impulsul nervos să ajungă de la ochi direct la creier, suprimând “vocea interioară”. Cei care rostesc cuvintele “în gând”, vor constata că, dacă ţin mâna pe gât, laringele vibrează în timpul lecturii. Când această vibraţie nu se mai simte, înseamnă că deja s-a făcut un pas spre o lectură mai rapidă.
Extinderea câmpului vizual
Este necesară, incă de la inceputul antrenamentului de citire rapidă, lărgirea câmpului vizual, astfel încât “focalizarea” să nu se facă pe un cuvânt, ci pe un grup de cuvinte sau chiar pe un rând întreg. Acest aspect este mai dificil de atins, dar se poate realiza prin exerciţiu. În timp, cititul nu va mai fi “în linie dreaptă”, ci în salturi mici, fiecare “salt” încheindu-se cu o “fixare” ( o “fotografie” a textului din câmpul vizual).
Cititorii nefamiliarizaţi cu tehnici de lectură rapidă pierd aproape jumătate din vederea periferică citind un rând de la primul până la ultimul cuvânt. De exemplu, dacă într-o frază precum: “A fost odată un copil căruia îi plăcea să citească mereu”, s-ar citi de la cuvântul “odată” până la “plăcea”, s-ar elimina 6 din cele 11 cuvinte, dublându-se viteza de citire.
Ca regulă, trebuie să ne străduim să citim un rând pe secundă, pe cât posibil începând fiecare rând cu al treilea cuvânt şi terminându-l cu al treilea cuvânt înainte de sfârşit. Poate că, la început, nu se va înţelege prea mult dintr-o astfel de lectură, dar continuând cu această tehnică se formează reflexe, ulterior intervenind şi capacitatea de înţelegere şi reţinere a informaţiilor.
“Skimming” pentru înţelegerea textului şi accelerarea lecturii
Când este vorba de un text mai scurt, dar şi în cazul unei cărţi, “skimming”-ul – privirea de ansamblu – “răsfoirea”, cercetarea cuprinsului, identificarea unor idei importante (“Despre ce este vorba”?, “Ce fel de text este?, “Cum este structurat?” etc.), care se poate face la o vitează de trei – patru ori mai rapidă decât citirea normală, ajută la înţelegerea mesajului şi apoi la o lectură mai eficientă.
Tehnicile de lectură rapidă înseamnă şi reducerea “regresiunilor” (adică recitirea conştientă a textului deja parcurs) şi a “backtracking”-ului (care constă în întoarcerea, inconștientă, reflexă, prin orientarea greşită a privirii). Aceste două fenomene reprezintă 30% din timpul total de citire.
Tehnici de lectură rapidă – alte sugestii
Pentru că aplicarea tehnicilor de lectură rapidă presupune multă concentrare, capacitatea de înţelegere şi reţinere a lucrurilor citite scade semnificativ după aproximativ o oră, prin urmare, sesiunile de lectură trebuie gândite cu pauze. Între timp, subconştientul va organiza ideile, iar la reluarea lecturii este important să ne amintim ce am citit şi să formulăm ideile (mental sau în scris) într-un fel de rezumat personal.
La început, respectarea regulilor menţionate anterior poate fi plictisitoare. Treptat, însă, vor deveni obişnuinţă, iar beneficiile sunt imense – a învăța să citești o carte (si să o citesti rapid) poate contribui semnificativ la dezvoltarea inteligenţei, a carierei sau la succesul studiilor, indiferent de domeniu.
Recordul mondial la viteza de citire este de 4 700 de cuvinte într-un minut şi 67% înţelegere si îi aparţine englezoaicei Anne Jones. Rezultatul a fost omologat într-o librărie din Londra, unde Anne Jones a citit 607 pagini din “Harry Potter”, în 47 de minute. De altfel, ea a câştigat “Campionatul mondial de citire rapidă” de şase ori.
Desigur, este greu de atins o astfel de performanţă, dar depăşirea limitelor personale, dezvoltarea capacităţii de a citi 700 – 1000 de cuvinte pe minut, indiferent dacă este vorba de o carte, un manual, un articol, un text online etc., va însemna o economie de timp semnificativă şi un progres personal remarcabil.
