Tenrecul dungat (Hemicentetes semispinosus) din Madagascar, pare o combinație între chitcan și arici

Tenrecul dungat face parte din grupul celor 25 de specii de tenreci din care se remarca tenrecul comun (Tenrec ecaudats), tenrecul cu picioare palmate (Limnogale mergulus) si tenrecul tepos (Setifer setosus). Pana in prezent se cunosc doua specii ale genului Hemicentetes si anume Hemicentetes semispinosus si Hemicentetes nigriceps. Acestea traiesc in insula Madagascar mai ales in zonele cu tufisuri dese sau in cele de la marginea padurilor.

Tenrecul dungat este numit si tenrecul vargat datorita coloritului blanii sale negre patata cu dungi in nuante de alb si galben-cafeniu pe partea dorsala. Pe partea ventrala coloritul firelor de par ce alcatuiesc blana este in tonuri mai deschise albicioase cu fire de par maro si castanii.

Animalul se remarca prin creasta impresionanta ce se intinde de la mijlocul botului si pana in spatele urechilor si care este alcatuita dintr-o serie de peri lungi. Aceasta seamana cu un guler alcatuit din tepi alungiti care se ridica si par zburliti atunci cand animalul este gata sa atace sau sa se apare de pradatori. Creasta este foarte deasa, are un numar de 14-16 tepi lungi pe fiecare suprafata de 1 cm patrat.

Tenrecul dungat are corpul destul de mic dar grasut, am putea spune ca este inrudit cu un chitcan dar si cu un arici. Are lungimea corpului de 16-19 cm si greutatea de 80-275 g. Coada este scurta, vestigiala, uneori pare chiar inexistenta deoarece nu este vizibila la exterior. Capul pare destul de mare si bine proportionat fata de corp, are craniul lung, iar botul ascutit. Urechile sunt de marime medie, au marginile rotunjite, abia se vad printre perii teposi de pe cap.

Ochii sunt mici si rotunzi, au irisul de culoare inchisa. Membrele anterioare si posterioare sunt lungi, cele din spate mai dezvoltate, iar degetele sunt inarmate cu gheare tari, ascutite, bine dezvoltate. Cand merge tenrecul dungat are obiceiul sa-si tina membrele posterioare putin departate, sa si le extinda spre partile laterale ale corpului astfel incat formeaza cu acesta un unghi de 90 de grade.

Acest mamifer insectivor este activ tot timpul anului si se hraneste cu insecte, larve de insecte dar si alte mici nevertebrate: gandaci, rame, melci si miriapode. Uneori iarna intra in hibernare. In rest are obiceiul sa stea mai mult ascuns in timpul zilei in culcusul sau pe care si-l face intr-o vizuina, iar seara dupa apusul soarelui iese la vanatoare, isi cauta hrana. In noptile si diminetile mai reci se misca mai incet, pare ca intra intr-o stare de amortire sau de letargie.

In caz de pericol scoate sunete specifice, ca niste semnale de alarma pentru a anunta alte exemplare si are un comportament caracteristic care il aseamana dar in acelasi timp il diferentiaza de arici. Ca si acesta isi zburleste tepii de pe corp pentru a se apara, insa nu se face ghem ca un arici. Daca este luat in mana isi misca agitat capul in sus si in jos, tepii de pe cap sunt zburliti, iar tepii de pe mijlocul spatelui care sunt mai lungi vibreaza pentru a intepa.

In perioada de reproducere (care are loc in lunile decembrie-martie) femela naste un numar foarte mare de pui. De regula numarul acestora este de 2-4 insa poate ajunge si la 7-11 pui. Perioada de gestatie la femela este de 50 de zile, iar maturitatea sexuala este atinsa la 2 luni. La nastere puii sunt foarte mici, au lungimea de 6 cm, cantaresc doar 10-12,9 g fiecare si au corpul golas sau acoperit cu foarte putine fire de par. Tepii de pe spatele corpului sunt moi si lungi doar de 4 mm.

Tenrecul dungat are denumirea stiintifica de Hemicentetes semispinosus, face parte din ordinul Afrodsoricida, familia Tenrecidae si nu este o specie in pericol de disparitie. Speranta de viata la tenrecul dungat este de aproximativ 3 ani. Daca este crescut in captivitate trebuie hranit cu carne, insecte adulte si fulgi de cereale puse in lapte.