Protestul Purple Rain, revolta Purple Rain sau Purple Rain Riot a fost un protest antiApartheid în orașul Cape Town ținut la 2 septembrie 1989 cu 4 zile înainte de alegerile parlamentului segregat. Istoria numelui acestei revolte este următoarea: o mașină de poliție a adus un camion ce avea un tun de apă încărcat cu vopsea mov și a turnat vopseaua peste demonstranții care susțineau mișcarea populară Mass Democratic Movement în drumul lor spre Parlamentul sud – african.
Clădirile adiacente pieței Greenmarket Square au fost stropite de culoarea mov până la etajul patru, iar unul dintre protestari s-a cățărat pe mașina de apă și a schimbat direcția de stropire, astfel încât o parte a clădirii care găzduia sediul partidului de la putere, ferestrele bisericii Central Methodist Church și clădirea albă Old Town House au fost stropite intens de culoarea mov. Scopul stropirii era ca cei ce participaseră la demonstrație să poată fi recunoscuți mai târziu de către organele de poliție și să fie pedepsiți.
În plus, gazele lacrimogene au fost aruncate asupra mulțimii și împreună cu vopseaua mov au făcut o atmosferă foarte greu de suportat, iar sute de oameni au fost arestați, inclusiv personalități ale comunității: Dr. Allan Boesak, Dr. Charles Villa-Vincencia, reverendul bisericilor din Western Cape Council, Pierre van den Heever, călugărițe, preoți și avocatul Essa Moosa. Un grup de 50 de protestatari au fugit de aici la parada care era în oraș. La paradă poliția i-a arestat pe cei cu urme de vopsea, iar cei 250 de oameni au mers sub un banner scandând „The People Shall Govern”, la intersecția dintre Darling Street și Sir Lowry Road.
În tot orașul au apărut inscripții și slogane pentru ca autoritățile să elibereze liderii, iar unele dintre ele încurajau ca cei așa – numiți purple power să fie urmați. „Forward to purple people’s power” și „The purple shall govern” au fost unele din sloganurile scrise în Piața Greenmarket. Declarația ultimă a fost un adevărat laitmotiv în actul Freedom Charter și chiar utilizată ca titlu al unei cărți despre nonviolență. Despre cum urma să se curețe vopseaua stropită și turnată pe clădiri, pe mașini, pe oameni și pe străzi, autoritățile au dat soluția ca fiind apă și săpun, vopseaua fiind o substanță care nu făcea niciun rău. Doar de pe clădiri a fost nevoie pentru curățat de unele substanțe speciale.
Reverendul Herbert Brand din Biserica Reformată Olandeză a fost inspirat de drama mov la a 50-a aniversare a celui de-Al Doilea Război Mondial. Puterea mov a devenit un simbol puternic al protestelor anti-Apartheid în anii `80. Protestatarii au fost opriți de poliție la colțul dintre străzile Burg și Church în centrul orașului și pentru asta au recurs la o strategie improvizată: la bastoane, gaze lacrimogene și o nouă armă, tunul de vopsea mov, astfel că marșul a devenit cunoscut în istoria Africii de Sud ca ploaia mov sau evenimentul „Purple Rain”, însoțit de sloganul „The Purple Shall Govern”.
Acesta a fost unul dintre ultimele proteste ilegale împotriva guvernului Apartheid. După 11 zile, 30. 000 de persoane au mărșăluit prin oraș fără incidente. Ivey, cel care a urcat pe tunul cu vopsea și i-a schimbat direcția spre zidurile clădirilor din piață, a fost arestat, dar acuzațiile împotriva sa au fost retrase după un timp. Cei 52 de jurnaliști care au fost arestați au fost eliberați, iar arestările fiind nemotivate protestatarii au dorit să predea o petiție parlamentului înainte de alegeri. Un panou pe care este desenat simbolic evenimentul este plasat la intersecția străzilor Burg și Church în Cape Town și marchează ceea ce s-a întâmplat, pentru ca cei ce trec prin zonă să își amintească mereu despre acestă perioadă.
