Exista multe intrebari legate de natura timpului. Ce este timpul in univers? Ce cauzeaza timpul? Timpul chiar este o dimensiune? Aristotel a speculat ca timpul ar putea fi miscare, totusi, acesta a adaugat si faptul ca miscarea ar putea fi mai lenta sau mai rapida, dar nu timpul. Aristotel nu a avut privilegiul de a afla despre relativitatea lui Einstein, in care timpul de asemenea poate fi supus schimbarii. In mod similar, atunci cand Einstein si-a publicat teoria generala a relativitatii si a propus ideea revolutionara referitoare la timp si curbarea spatiului, acesta nu a stiut ca universul se afla in expansiune. Aceasta descoperire facuta de Edwin Hubble a venit treizeci de ani mai tarziu. Unul dintre cele mai dramatice aspecte ale universului este ca acesta se extinde, iar prezenta miscarii, fortele si spatiul-timp curbat au loc in spatiul aflat in expansiune.
Noi percepem timpul ca trecut, prezent si viitor, putem simti fluxul timpului, il masuram cu ajutorul ceasurilor fara sa stim cu adevarat ce este. Einstein a introdus conceptul de incetinire a timpului in gravitatie si miscare. Daca putem intelege ce este timpul si stim in ce circumstante acesta incetineste, atunci putem ajunge la cauza care determina timpul. John Ellis McTaggart a fost un metafizician idealist. Acesta a sustinut ca modul in care noi percepem timpul este o iluzie. Totusi, cea mai importanta observatie pe care a facut-o ar putea fi faptul ca evenimentele istorice au aceleasi caracteristici ca si povestile inventate. De exemplu, povestile, ca si evenimentele istorice din trecut, au in ele “mai devreme” si “mai tarziu”, precum si trecutul, prezentul si viitorul, sugerand astfel ca trecutul este de fapt mai mult o amintire a evenimentelor si nu exista, la fel ca imaginatia unui scriitor. Punctul de mai sus devine mai clar atunci cand comparam trecutul, prezentul si viitorul cu evenimente care sunt inregistrate pe dispozitive ca CD-uri, casete, DVD-uri si hard disk-uri de calculator.
Prezentul, trecutul si viitorul
Prezentul este cea mai reala perceptie a timpului, insa aproape tot ceea ce percepem ca prezent este deja trecut. Prezentul este un moment trecator, orice se intampla acum (in prezent) este limitat la un punct infinit de ingust pe linia timpului, care este incalcat de ceea ce consideram a fi trecut si viitor. Prezentul se aseamana cu varful ascutit al unui laser de inregistrare sau ac. Prezentul ar putea fi constientizarea mentala a inregistrarii amintirii in creierul nostru. O persoana poate merge la un eveniment, dar ar putea adormi si rata intregul eveniment, astfel ca, acel eveniment practic nu exista in trecutul sau. Daca nu suntem constienti de un eveniment, acesta nu intra in memoria noastra din trecut. Evenimentele pe care nu le percepem in mod direct fac parte din amintirile altor oameni sau alte dispozitive de inregistrare. Efectele intemperiilor asupra cladirilor sau rocilor sunt o alta forma de inregistrare naturala.
Spre deosebire de prezent, trecutul si viitorul sunt durate de timp masurabile. Evenimentele istorice din trecut sunt la fel ca materialele inregistrate pe casete, CD-uri sau DVD-uri. Aceasta asemanare sugereaza ca trecutul este doar o amintire inregistrata, in timp ce viitorul este ca o caseta neinregistrata. Viitorul ar putea fi doar o proiectie creata de mintea noastra din experientele din trecut stocate in memorie. Faptul ca cea mai reala senzatie de timp nu poate fi masurata, in timp ce trecutul si viitorul care nu sunt accesibile pot fi masurate, sugereaza ca modul in care noi percepem timpul este o iluzie.
Prezentul nu poate fi masurat intrucat nu are o durata, desi ne da un sentiment real al timpului. Atunci ce masuram de fapt cand avem de-a face cu trecutul si viitorul inaccesibile? Cand masuram o masa, putem folosi o unitate standard, cum ar fi kilogramele. Distantele sunt masurate cu ajutorul unui standard de lungime, cum ar fi metrul. In masurarea timpului, este posibil sa avem de-a face cu un anumit standard de miscare. In trecut, masurarea timpului era legata de pozitia soarelui pe cer. Avem zorii zilei, rasaritul soarelui, dimineata, dupa-amiaza, seara, apusul soarelui si noaptea. Apoi avem anii, lunile, saptamanile, bazate pe orbita anuala a Pamantului in jurul soarelui si schimbarea anotimpurilor.
Utilizarea unitatilor, cum ar fi secundele si minutele, arata spre conexiunea initiala a masuratorilor de timp cu miscarea radiala a obiectelor astronomice pe cer. Odata ce am inceput sa folosim ceasornice, ceasuri de mana si apoi ceasuri digitale, ne-am deconectat complet de metoda originala de masurare a timpului. Atunci cand masuram viteza unei masini, comparam miscarea acesteia cu miscarea limbilor ceasului si, indirect, cu miscarea partiala a soarelui pe cer. Comparam o miscare cunoscuta (a soarelui) cu miscarea necunoscuta a masinii.
Timpul si miscarea
Timpul este o modalitate de a compara sau descrie diverse tipuri de miscari, cum ar fi viteza luminii, cat de repede bate inima sau cate de frecvent se invarte Pamantul in jurul axei sale. Dar aceste procese ar putea fi comparate in mod direct, fara a mai face referire la timp. Timpul ar putea fi doar o “moneda unica” sau o unitate de miscare in raport cu care sunt masurate toate celelalte miscari, facand lumea mai usor de descris, dar fara sa aiba o existenta independenta. Masurarea proceselor cu ajutorul timpului este ca si cum am folosi bani, mai degraba decat un sistem barter. Acest lucru sugereaza ca mecanismul de baza al timpului este doar prezenta miscarii.
Timpul este un fenomen real, o parte complicata a vietii noastre. Simtim curgerea timpului, masuram timpul, insa, adevarata senzatie de timp nu poate fi masurata. Trecutul pare a fi o amintire inregistrata, iar viitorul este doar o proiectie mentala bazata pe experientele noastre din trecut. Perceptia timpului poate fi un concept emergent, iar mecanismul de baza poate fi schimbarea sau miscarea. Putem arata ca timpul este legat de miscare si ca acesta ar putea fi chiar o masura a miscarii. Pentru a intelege timpul, trebuie sa intelegem mecanismul care aduce aceasta schimbare continua de la care mintile noastra creeaza iluzia curgerii timpului.
Timpul devine evident prin miscare si este masurat prin comparatie cu alte miscari. Apusuri si rasarituri de soare, ziua si noaptea, schimbarea anotimpurilor, miscarea corpurilor ceresti, si altele, indica schimbarea continua. Procesul de imbatranire ne aminteste faptul ca miscarea moleculara si interactiunile dintre molecule fac parte, de asemenea, din timp. Un alt aspect foarte important al timpului este prezenta particulelor de miscare, cum ar fi fotonii, si miscarea la nivel atomic. Totusi, timpul nu este doar o miscare, fortele fac si ele parte din timp. Acesta este un lucru foarte important, intrucat acest aspect al timpului duce la intelegerea sagetii timpului.
