Inca de la inceputul omenirii, specia noastra a privit cosmosul si a venerat cerurile de deasupra. Desi peisajul spectaculos oferit de cerul noptii nu s-a schimbat prea mult de-a lungul mileniilor, ce s-a schimbat a fost modul in care intelegem noi ceea ce vedem. Cunostintele legate de univers s-au extins in mod treptat in ultimele cateva mii de ani, multumita eforturilor unor astronomi. Ceea ce stim astazi despre univers se datoreaza descoperirilor acestor astronomi. Pentru acest motiv am realizat un top 10 astronomi in lume din toate timpurile.
10. Charles Messier
Charles Messier a fost un astronom francez care era obsedat de descoperirea si studierea cometelor si a orbitelor sale. Cu toate acestea, cautarea unor comete evazive l-a condus la crearea unuia dintre cele mai faimoase cataloage cu obiecte importante de pe cer. Acesta si-a dat seama ca obiectele din cer ar putea distrage atentia astronomilor care vaneaza comete, iar asta i-a dat ideea sa le distinga ca obiecte immmobile pe cer. Catalogul rezultat, publicat in anul 1774, cand astronomul avea 44 de ani, contine peste o suta de obiecte, inclusiv nebuloase si galaxii. Fiind unele dintre cele mai frumoase obiecte de pe cerul noptii, cu siguranta ati vazut imagini care le infatiseaza, imagini care au fost oferite de telescoapele cu apertura mare, cum ar fi Telescopul Spatial Hubble. In afara de faptul ca a fost primul astronom care a catalogat aceste obiecte minunate, Messier a avut de asemenea succes in descoperirea a 13 comete.
9. Ptolemeu
Ptolemeu a fost un astronom, geograf si matematician egiptean, de origine greaca. Acesta a trait intre anii 90 si 168, si a fost ultimul mare astronom inainte ca lumea sa coboare in faimoasa Epoca Intunecata (Evul Mediu). Ptolemeu este important pentru pastrarea catalogului de stele al astronomului grec Hiparh, catalog pe care acesta l-a inclus in capodopera sa astronomica, Amalgest. Opera Amalgest a fost cel mai important text astronomic in existenta pentru aproape 1500 de ani, dupa moartea lui Ptolemeu, si din aceasta cauza, autorul sau a dobandit un statut legendar. Acesta deasemenea a inclus un set de tabele in lucrarea sa, tabele care usurau calcularea pozitiilor planetelor, soarelui si Lunii, rasaritul si apusul stelelor si datele eclipselor lunare si solare. Daca Ptolemeu nu ar fi pastrat munca lui Hiparh si nu ar fi facut propriile progrese in domeniul astronomiei, mare parte din activitatea astronomica realizata in timpul Renasterii si a Revolutiei Stiintifice nu ar fi fost posibila.
8. Tycho Brahe
Tycho Brahe, a carui caracteristica fizica definitorie era fara indoiala nasul sau metalic (si-l pierduse pe cel adevarat in timpul unui duel), a fost un astronom danez renumit. Pana la observatiile sale, care au aparut la sfarsitul anilor 1500, niciun alt astronom nu mai adunase observatii la fel de multe si de precise ca Brahe. Acesta a catalogat sute de obiecte si a aspirat la un nivel de acuratete atat de mare, incat fiecare stea a fost catalogata nu mai departe de un minut de arc de locatia sa reala. Desi Brahe nu a atins acest nivel de acuratete de fiecare data, faptul ca a stabilit un standard atat de ridicat, avand in vedere tehnologia disponibila la acea vreme, este laudabil.
Brahe este cel mai bine cunoscut pentru munca sa legata de stele noi (nove), ceea ce pe vremea lui reprezenta ceva de ultima ora in astronomie. In anul 1572, acesta a observat o stea luminoasa ce parea a fi o nou venita pe scena cereasca. Desi unii astronomi au sustinut ca era vorba de un fenomen atmosferic, Brahe a utilizat metoda paralaxei si a demonstrat ca obiectul se afla mult prea departe pentru a se afla in interiorul atmosferei Pamantului. Desi supernovele mai avusesera loc in trecut, Brahe a fost primul om care a observat si a confirmat o supernova din punct de vedere stiintific. Acesta a fost un argument puternic impotriva credintei predominante de atunci, conform careia cerurile erau fixate pe niste structuri colosale asemanatoare cu niste cupole, idee pe care Brahe a contrazis-o in mod deschis.
7. Arno Penzias si Robert Wilson
Acesti doi astronomi vin la pachet, deoarece contributia lor principala in domeniul astronomiei a fost un efort comun. Aceasta contributie importanta a fost descoperirea radiatiei de microunde cosmice de fond. In esenta, radiatia de microunde cosmice de fond a fost o replica a nasterii explozive a universului – Big Bang-ul. Aceasta replica fusese teoretizata inainte ca Penzias si Wilson sa o descopere in anii 1960, insa valoarea sa exacta nu fusese identificata inainte ca acestia sa inceapa sa experimenteze. Pe parcursul experimentelor, Penzias si Wilson si-au dat seama ca in datele lor se afla o radiatie de fond care este prezenta mereu, iar dupa ce si-au curatat echipamentul de excremente de porumbei, acestia au dedus ca radiatia nu provenea de pe Pamant (sau din galaxia noastra), ci de undeva in afara Caii Lactee.
Abia mai tarziu, cei doi si-au dat seama ca descoperirea avea o semnificatie importanta – acestia au realizat ca tocmai descoperisera replica Big Bang-ului. In anul 1978, Penzias si Wilson au primit Premiul Nobel pentru descoperirea lor. Importanta descoperirii consta in faptul ca, la acel moment, inca exista o mare disputa cu privire la existenta Big Bang-ului. Principala teorie concurenta, numita “teoria starii de echilibru”, a fost practic abandonata de astronomi in urma descoperirii monumentale. Printre rezultatele importante ale descoperirii se afla dovada care sustine modelul inflationist al universului, sugestia unei Epoci Intunecate a universului, progresele in interferometrie si numeroase alte consecinte in domeniul astronomiei.
6. Nicolaus Copernic
Copernic a fost un om de stiinta european nascut in 1473, unul dintre cei mai importanti oameni din timpul Renasterii. Acesta este extrem de important deoarece a fost primul astronom care a propus o versiune completa heliocentrica a sistemului solar. Desi unii astronomi antici reflectasera la o teorie heliocentrica, operele lor fie fusesera pierdute in negura timpului, fie fusesera ignorate. In anul 1543, cand cartea sa “Despre revolutiile sferelor ceresti” a fost publicata, teoria heliocentrica pur si simplu nu a mai putut fi ignorata. Ideea ca Pamantul se invartea in jurul soarelui, si nu invers, era in contradictie cu invataturile Bisericii, iar aceasta publicatie a aparut intr-o perioada in care Biserica era cea care detinea controlul asupra celei mai mari parti a societatii.
Desi Copernic a murit in anul in care si-a publicat cartea, acesta cu siguranta se temea de persecutia din partea autoritatilor religioase si si-a dat seama ca, char si dupa moarte, numele si reputatia sa puteau sa fie patate. Interesant este faptul ca “Despre revolutiile sferelor ceresti” a fost dedicata Papei la acea vreme (Papa Paul III), cel mai probabil pentru a evita sa cada in dizgratie cu Biserica. Pentru introducerea sa curajoasa a adevaratei naturi a sistemului solar in randul studentilor din Europa, Copernic este tinut minte ca un monument in cinstea adevarului intr-o societate care nu era dispusa sa-l accepte.
5. William Herschel
William Herschel a fost un astronom englez de origine germana, nascut in anul 1738. Interesant este faptul ca acesta era un muzician talentat (a compus 24 de simfonii), iar in tinerete, pasiunea sa pentru muzica l-a condus catre domeniul matematicii. Acest interes in matematica l-a condus in cele din urma la astronomie, domeniul in care este cel mai faimos pentru lucrarile sale. Herschel deasemenea si-a construit propriile telescoape de reflectie. Acesta si-a folosit telescoapele pentru a observa sistemele binare de stele, in care doua stele orbitau in jurul unui centru comun de gravitatie intr-un sistem legat. Acestea erau sisteme stelare importante deoarece multi oameni credeau ca distanta pana la ele putea fi descoperita mult mai usor decat in cazul unor stele individuale si deoarece puteau fi obtinute diverse informatii legate de natura stelelor.
Herschel este creditat cu descoperirea a peste 800 de sisteme binare. Cu toate acestea, observatiile sale nu s-au oprit aici – Herschel a descoperit, de asemenea, peste 2400 de obiecte pe care le-a numit nebuloase. Herschel are si alte merite importante. Observatiile sale l-au condus la descoperirea planetei Uranus si a doi dintre satelitii sai, precum si a doi dintre satelitii lui Saturn. Acesta deasemenea a fost primul care si-a dat seama ca sistemul solar se misca prin spatiu si a fost capabil sa estimeze directia miscarii sale. Cu toate acestea, cea mai accidentala descoperire a sa a fost cea a radiatiei infrarosii – in timp ce experimenta cu divizarea luminii printr-o prisma, el a masurat temperatura aerului aflat in apropierea rosului din curcubeul de lumina produs. In timp ce Herschel se astepta la un numar mai mic decat in cazul luminii vizibile, acesta a vazut o crestere pe termometru. El a dedus ca trebuie sa existe un fel de radiatie invizibila chiar in afara culorii rosii.
4. Johannes Kepler
Kepler a fost un astronom german si a fost primul care a explicat pe deplin miscarea planetelor din sistemul nostru solar. Acesta a descris miscarile lor cu trei legi pe care le-a publicat in anul 1609. Pentru a descifra misterul miscarii planetelor, Kepler si-a imaginat ca orbitele lor erau eliptice, nu circulare. De fapt, prima lege a miscarilor planetare este o simpla afirmatie a faptului ca planetele de deplaseaza in elipse. Ca si Copernic, Kepler credea cu tarie intr-un sistem solar heliocentric. Insa, Biserica inca se opunea acestei idei. In ciuda acestui fapt, Kepler a promovat ideea cu insistenta si a adus-o in prim-planul Revolutiei Stiintifice. Ceea ce este interesant este faptul ca Johannes Kepler era un om foarte religios – dorise sa devina preot inainte de a merge pe calea stiintei.
Kepler a lucrat, de asemenea, destul de strans cu Tycho Brahe, desi relatia lor a fost una destul de tensionata – Brahe se temea ca asistentul sau putea face descoperiri mai importante. Asta este exact ceea ce s-a intamplat atunci cand Kepler a descoperit legile miscarilor planetare. Totusi, Kepler a facut si alte descoperiri importante. Acesta a fost primul care a explicat modul in care Luna influenteaza mareele, de exemplu, si a influentat matematica prin crearea unora dintre bazele calculului integral.
3. Edwin Hubble
Edwin Hubble, care a realizat cea mai mare parte a muncii sale in prima jumatate a secolului 20, a facut probabil cea mai importanta descoperire din istoria astronomiei. Acesta este creditat cu descoperirea altor galaxii in afara de Calea Lactee. Desi cursa pentru rezolvarea acestui mister a avut contributii din partea mai multor oameni de stiinta, observatiile lui Hubble prin telescopul Hooker, din anul 1923, au fost cele care au dovedit comunitatii stiintifice ca spatiul continea mult mai multe decat galaxia noastra. In esenta, cu o singura descoperire, Hubble a umflat universul dintr-o galaxie cu diametrul de aproximativ 100 000 de ani lumina si o suta de miliarde de stele, intr-un spatiu intergalactic nedeterminat cu diametrul de miliarde de ani lumina si un numar aparent infinit de stele.
Cu toate acestea, Hubble nu s-a oprit aici. Prin observarea deplasarii catre rosu, acesta a aratat ca diversele galaxii se deplasau departe una de cealalta. Observatiile sale l-au condus la o descoperire importanta – cu cat o galaxie se afla mai departe de Calea Lactee, cu atat aceasta se indeparta mai repede de noi. Aceasta este cunoscuta drept Legea lui Hubble. Insusi Einstein i-a multumit lui Hubble pentru descoperirea sa, intrucat aceasta verifica o parte din munca pe care el o facuse in anii anteriori si care nu fusese acceptata pe deplin.
2. Hiparh
Hiparh, un astronom din Grecia antica, se afla pe locul doi al acestui top. El este considerat a fi cel mai mare astronom din Antichitate si poate fi vazut cu usurinta drept un fel de parinte fondator al astronomiei. Cea mai importanta contributie a sa in domeniu a fost primul catalog de stele cunoscut – istoricii cred ca Hiparh a fost inspirat sa-l creeze dupa ce a vazut o supernova. Acest catalog stelar a fost apoi utilizat pe scara larga de catre Ptolemeu, in observatiile sale astronomice. Alte contributii ale sale includ descoperiri importante cu privire la pozitiile si miscarile Lunii si soarelui. Utilizand trigonometria (un domeniu despre care se crede ca el l-a inventat), acesta a putut masura distanta pana la Luna in timpul unei eclipse solare. Hiparh este cunoscut si pentru crearea metodei cu care este masurata luminozitatea unei stele, un sistem care este folosit si in ziua de azi.
1. Galileo Galilei
Cel mai important astronom din toate timpurile s-a dovedit a fi omul de stiinta italian, Galileo Galilei. Acesta a fost, intr-un sens, un astronom norocos. Pur si simplu a avut norocul de a fi in viata atunci cand a fost inventat telescopul (anul 1607). Galileo a aflat de acest instrument nou si si-a creat propriul telescop cu refractie. Acest lucru i-a dat un acces fara precedent la informatii legate de ceruri si a fost primul care a valorificat toate informatiile. In timp ce liderii militari din toata Europa foloseau telescoapele pentru a-si observa inamicii de pe mare, Galileo si-a indreptat telescopul spre cer si a descoperit secretele care se aflau in asteptare timp de mii de ani.
Deoarece Galileo a trait si lucrat intr-un moment atat de oportun, el este considerat a fi parintele astronomiei observationale moderne. Multe aspecte legate de viata sa se preteaza la acest titlu. Galileo a fost primul om care a privit inelele planetei Saturn si, de asemenea, el a descoperit si a botezat mai multi sateliti ai lui Jupiter. Tot el a fost primul care a observat petele solare, lucru destul de semnificativ, deoarece pe-atunci Biserica era de parere ca soarele era perfect si fara niciun fel de pete.
Galileo este cel mai bine cunoscut pentru apararea ferma a ideii unui sistem solar heliocentric, netinand seama de persecutia religioasa la care a fost supus. Totusi, spre deosebire de Copernic, el a fost capabil sa ofere dovezi importante in sprijinul acestei idei. Unul dintre cele mai faimoase experimente ale sale includea observarea planetei Venus pe o anumita perioada si inregistrarea diverselor faze prin care trecea aceasta. Galileo a folosit aceste date si a facut anumite calcule – a fost capabil sa demonstreze ca, din cauza fazelor sale, planeta Venus trebuia sa orbiteze in jurul soarelui. Totusi, in ciuda acestei dovezi si a altor date care sustineau heliocentrismul, Biserica a continuat sa spuna ca soarele orbita in jurul Pamantului. Galileo a fost in cele din urma arestat la domiciliu pentru opiniile sale eretice si si-a trait ultimii opt ani din viata in vila sa din apropierea orasului Florenta.
