Top 10 cele mai citite cărţi în 2022, realizat de reviste de prestigiu şi de edituri, s-ar putea constitui în câteva sugestii de lectură prin care să rămânem conectaţi la marea literatură a lumii. Este vorba de cărţi aparţinând unor autori contemporani şi care au fost traduse şi în româneşte.
Frecvent, astfel de topuri se fac în funcţie de numărul volumelor vândute, care le conferă şi eticheta de bestseller-uri. Deşi numărul cărţilor vândute nu implică întotdeauna şi un criteriu valoric, sunt numeroase situaţii în care literatura autentică, valoroasă (confirmată de recenziile de specialitate) se întâlneşte cu gustul publicului larg, ceea ce ar putea fi un indiciu că respectivele cărţi au şansa de a rezista timpului.
În general, o carte de literatură valoroasă, cum se subliniază într-un studiu referitor la impactul literaturii asupra cititorilor – “Reading Literary Fiction Improves Theory of Mind” (Cititul cărţilor îmbunătăţeşte gândirea) – trebuie să producă o elevaţie a spiritului, să provoace gândirea şi imaginaţia, să surprindă realitatea în toată complexitatea ei, într-un discurs care să dovedească o perfectă stăpânire a limbii, un echilibru desăvârşit intre idee şi cuvânt.
Top 10 cele mai citite cărţi în 2022 – Genki Kawamura, “Dacă pisicile ar dispărea din lume”
Genki Kawamura este un scriitor, scenarist, regizor şi producător de film japonez, contemporan, foarte apreciat şi în literatură şi în cinematografie, atât in ţara sa, cât şi la nivel internaţional. A fost selectat, de asemenea, ca unul dintre cei opt creatori ai ceremoniei de deschidere și de închidere a Jocurilor Olimpice de vară, de la Tokyo, din 2020.
“Dacă pisicile ar dispărea din lume” este romanul de debut al lui Genki Kawamura, bucurându-se de un deosebit succes şi la Târgul de carte “Gaudeamus”, de la Bucuresti, de anul acesta, încheiat de curând. În 2016, a fost lansată şi ecranizarea acestei cărţi (în Japonia, fiind în curs şi în varianta hollywoodiană), care a contribuit la popularizarea romanului, tradus în peste 20 de limbi şi vândut în peste două milioane de exemplare.
Personajul principal al romanului, un poştaş tânăr, care este şi narator şi care trăieşte singur, având alături doar o pisică (pe nume “Varză”), află că mai are puţin de trăit. Luat prin surprindere de diagnosticul medicului, încearcă să-şi facă o listă de priorităţi. În acest context intervine “pactul cu diavolul” (un motiv literar consacrat), care-i propune câte o zi de viaţă în plus pentru fiecare lucru pe care tânărul îl va face să dispară din lume.
De-a lungul unei săptămâni bizare, la fiecare tentativă de respectare a “pactului”, tânărul postaş rememorează diverse întâmplări din viaţa sa, descoperind abia cu această ocazie lucrurile care contează cu adevărat şi pe care, oamenii, în general, le ignoră sau nu şi le asumă.
“Dacă pisicile ar dispărea din lume” este o carte despre ce ar trebui să însemne sensul vieţii, despre renunţări şi reconcilieri, “o meditaţie despre iubire, înstrăinare, despre ce rămâne în urma noastră”, după cum se sublinia într-o recenzie la varianta engleză a volumului.
Andrea Bajani, “Cartea caselor”
Scriitorul italian Andrea Bajani a surprins încă de la debutul cu cartea “Cordiali saluti” (în 2005), despre care un cunoscut profesor universitar, Antonio Tabucchi, spunea că “a citit această carte cu un entuziasm pe care literatura italiană nu l-a făcut să-l simtă de-a lungul timpului, până la acest moment”.
“Cartea caselor” (“Il libro delle case”) nu poate să lipsească din Top 10 cele mai citite cărţi în 2022. A fost publicat în 2021 şi spune povestea unui bărbat pe nume Io, folosind ca pretext casele în care a locuit, mediile prin care a trecut între 1975 şi 2020.
Succesiunea secvenţelor narative nu respectă cronologia, autorul fiind interesat să pună în prim plan luptele emoţionale ale protagonistului, căutările, neliniştile, iubirea, prietenia, viaţa. Este soț într-o casă burgheză din Torino, boem într-o mansardă din Paris, om de carieră într-un hotel din Londra, băiat lovit de tatăl său într-o casă de vacanță, un bărbat, trăgând ușa unei case goale în urma lui s.a.m.d.
Probabil că cine citeşte romanul va avea curajul să caute, să găsească răspunsuri la întrebări de felul: La ce am fi dispuşi să renunţăm pentru a fi noi înşine? Unde lăsăm ceea ce nu putem lua cu noi? Cum ne gândim la locurile din care venim? Ce credem despre cele în care trăim? etc.
Casa lui Io pentru totdeauna…
Iată un scurt fragment din romanul “Cartea caselor”, în care este descrisă, metaforic, “casa lui Io pentru totdeauna”: “Casa lui pentru totdeauna e o structură circulară, are forma și natura unui inel de nuntă. În ceea ce privește invenția arhitectonică, se numără printre cele mai avansate din punct de vedere tehnologic: dispare în palma unei mâini, poate fi pusă într-un buzunar […] Este confecționată în întregime din aur, fapt care o face prețioasă și ușor să te amăgească.
Având în vedere natura arhitectonică a locului, nu înseamnă, firește, că nu s-a mișcat niciodată: a colindat prin lume, purtând-o după el. A pus în practică, pur și simplu, ceea ce îl învățase Țestoasa pe când era copil. De când e chiriaș în Casa lui pentru totdeauna, Io în sfârșit o înțelege. Simte cât de liniștitor este să ai mereu un acoperiș deasupra capului. Colindă cu carapacea lui de aur, fără nici un fel de temeri: stă afară cu aproape tot corpul, se apleacă ca să atingă toate lucrurile pe care le are în preajmă.
Face acest lucru cu un fel de inconștiență neîncrezătoare, cu un fel de curaj. Înainte nu ar fi îndrăznit niciodată atât de mult: colindă peste tot gol, fără acoperiș, mereu cu un picior gata să o ia la goană în căutarea unui adăpost. Acum face acest lucru cu îndrăzneală, conștient că se poate retrage înăuntrul casei când dorește”.
Top 10 cele mai citite cărţi în 2022 – Colm Toibin, “Magicianul” şi “Maestrul”
Colm Toibin este unul dintre cei mai interesanţi prozatori irlandezi contemporani, în al cărui stil se simte influenţa unor mari romancieri, precum Henry James sau Thomas Mann. De altfel, două dintre romanele sale remarcabile – “Magicianul” şi “Maestrul” – sunt construite în aproximativ aceeaşi manieră, rescriind, în ficţiune, viaţa celor doi mari scriitori pe care i-a admirat.
“Magicianul”
“Magicianul”, declarată ca fiind “cea mai bună carte a anului 2021”, în mai multe reviste de specialitate, a primit, anul acesta, “Rathbones Folio Prize”, un premiu literar care se acordă după un riguros proces de selecţie, nu a cărţilor “populare”, ci a celor mai valoroase, care vor rămâne, probabil, în patrimoniul culturii universale.
În “Magicianul”, Colm Toibin reface, într-o manieră foarte subiectivă, biografia lui Thomas Mann, pornind de la viaţa şi operele marelui scriitor german, din secolul trecut, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, în 1929, autor al unor capodopere, precum “Casa Buddenbrook”, “Muntele vrăjit”, “Alesul”, “Lotte la Weimar”, “Doctor Faustus” etc.
Thomas Mann, personajul din “Magicianul”, este surprins, la începutul cărţii, în Suedia, în luna august a anului 1939, cazat într-un hotel, dedicând scrisului cea mai mare parte a timpului. După-amiaza o petrecea cu familia. Majoritatea oaspeţilor hotelului obişnuiau să se strângă dimineaţa în holul hotelui, în aşteptarea ziarelor străine, nu şi familia Mann.
Până într-o altă dimineaţă când soţia, contrar obiceiului de a nu-l deranja în timpul lucrului, vine şi îl anunţă că a început războiul. Au urmat zile de suspans, telegrame, anxietate şi încercarea de a se salva, prinzând ultimele locuri într-un avion închiriat de autoritățile suedeze pentru evacuarea cetățenilor străini. Numai că, în ţara sa, în Germania, de unde fugise cu şase ani în urmă, Thomas Mann era “persona non grata”.
Bastion împotriva “somnului raţiunii care naşte monştri”…
În “Magicianul”, Colm Toibin îl face pe Thomas Mann să reflecteze, după ce a câștigat premiul Nobel, în 1929, la faptul că tonul său literar – “ponderat, ceremonios, civilizat” – este exact ceea ce detestă cel mai mult naziștii şi că ar trebui protejat ca un bastion împotriva “somnului raţiunii care naşte monştri”. Nenumărate alte secvenţe din roman surprind iubiri, deziluzii, drame etc., un tablou fascinant al lumii, în toate ipostazele ei, care merită pe deplin un loc în Top 10 cele mai citite cărţi în 2022.
Colm Toibin, “Maestrul”
Celălalt roman al lui Colm Toibin, nominalizat la “Man Booker Prize”, câştigător al Premiului Literar Internațional de la Dublin, al Premiului Literar Lambda, “Romanul Anului”, in “Los Angeles Times” și, în Franța, “Cea mai bună carte străină” – “Maestrul” – este dedicat scriitorului american Henry James. Viaţa lui Henry James, imaginată de de scriitorul irlandez Toibin, este construită într-un discurs narativ cu inserţii din stilul scriitorului american.
Romanul “Maestrul” construieşte, cu mijloacele literaturii, portretul lui Henry James în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, între 1895 şi 1899, adică de la un răsunător eșec la teatrul londonez, cu drama “Guy Domville”, până la izolarea sa în orașul Rye, unde, în anii următori, a scris mai multe capodopere.
Se pune accent pe felul în care Henry James se confruntă cu propriile temeri, ezitări, complexe, este explorată tema homosexualităţii etc. Colm Toibin, se spune într-o recenzie a cărţii “Maestrul”, “îl aduce pe James la viață într-un mod în care nicio biografie directă nu ar fi putut, ca într-un fel de vrăjitorie”.
Top 10 cele mai citite cărţi în 2022 – Celeste Ng, “Inimile noastre rătăcite”
Un loc în Top 10 cele mai citite cărţi în 2022 îl ocupă şi romanul “Inimile noastre rătăcite” (“Our missing hearts”), al scriitoarei americane (de origine chineză), în vârstă de 42 de ani, Celeste Ng. Părinţii săi au emigrat din Hong Kong în SUA, când Celeste Ng avea zece ani.
“O carte provocatoare, sfâşietoare”…
Romanul “Inimile noastre rătăcite”, publicat în 2022, a fost desemnat “cea mai bună carte din 2022”, de revista “People”, “TIME Magazine”, “The Washington Post”, “USA Today”, NPR, “Los Angeles Times”, “Oprah Daily” și multe altele. Stephen King, celebrul scriitor american de literatură horror (“Strălucirea”/ “Shining” este cel mai cunoscut roman al său) scria într-o recenzie a cărţii “Inimile noastre rătăcite” că: “Este imposibil să nu fii mişcat, este o carte provocatoare, sfâşietoare”.
În centrul romanului se află figura unui băiat, Bird Gardner, a cărui mamă a părăsit familia când el era încă foarte mic. Copilul duce o viaţă liniştită alături de tatăl său, care este bibliotecar la Universitatea Harvard.
În familia lui Bird, a existat permanent respectul pentru “cultura americană”. La un moment dat, sub pretextul menţinerii păcii şi restabilirii prosperităţii în societatea americană, autorităţile au decis că au dreptul de a-i reloca pe copiii disidenţilor (mai ales pe cei de origine asiatică) şi chiar de a scoate din biblioteci cărţile considerate ca fiind “nepatriotice”.
Printre aceste cărţi se găseşte şi un volum de poezii scris de mama lui Bird (o poetă chinezo-americană). Copilul nu ştie ce s-a întâmplat cu mama lui şi a mai înţeles că nici nu trebuie să întrebe, dar într-o zi primeşte o scrisoare misterioasă cu un desen criptic, situaţie de la care porneşte drumul căutării mamei sale, în care va fi ajutat de prieteni neaşteptaţi, de amintirea basmelor pe care mama sa i le spunea în copilărie, va trece prin experienţe surprinzătoare.
“Inimile noastre rătăcite” este o carte despre destin, despre relaţii de familie, relaţii interumane, despre nedreptate, despre legătura dintre o mamă şi un copil, într-o lume sfâşiată de frică, despre cum se poate supravieţui, păstrând inima intactă.
Top 10 cele mai citite cărţi în 2022 – Naoise Dolan, “Vremuri interesante”
Naoise Dolan este o tânără scriitoare irlandeză. După studiile de literatură, la Oxford, s-a mutat în Singapore, apoi la Hong Kong, apoi la Londra.
“Vremuri interesante”, scris în perioada în care s-a aflat la Hong Kong, este romanul său de debut, în care valorifică multe dintre experienţele personale. O recenzie din “The New York Times” îl descrie ca fiind “un roman în care gelozia și obsesia, dragostea și capitalismul târziu (capitalismul în stadiu final), sexul și internetul se învârtesc laolaltă într-o poveste ironică despre clase, gen, rasă și privilegii”, scrisă cu mult talent, ceea ce justifică locul acestei cărţi în Top 10 cele mai citite cărţi în 2022.
Cartea prezintă viaţa unei tinere din Dublin (capitala Irlandei), Ava, din perioada în care predă limba engleză copiilor din familiile înstărite din Hong Kong, relațiile ei cu Julian, un bancher britanic educat, cu studii la Oxford, și cu Edith, o avocată ambiţioasă, dintr-o familie bogată.
Sunt disecate sentimente tulburi, zbaterile în căutarea unei fericiri iluzorii, incertitudini, libertăţi controversate, complicațiile atracției erotice și decalajul dintre ce simt și ceea ce spun personajele, într-un stil sec, ironic şi autoironic.
Hernan Diaz, “Încredere”
“Încredere” (2022) este al doilea roman al lui Hernan Diaz, scriitor născut în Argentina, crescut în Suedia şi care locuieşte acum în SUA. “Un roman încântător şi inteligent” (The New York Times), “Încredere” îi poartă pe cititori înapoi, în anii 1920, structurând universul cărţii în jurul unui cuplu bogat din Manhattan, fără copii, Andrew și Mildred Bevel, într-un cvartet de narațiuni care se deschid ca păpușile matrioșca.
În fiecare dintre părţile romanului, evenimentele sunt prezentate din alte perspective, de diverşi naratori, pentru a construi tabloul unei lumi în care banul, puterea, lăcomia, excesele alterează sentimentele, încrederea, comportamentele. “Încrederea” este un roman despre averi uluitoare şi mizerie de nedescris, soţi, soţii, cauzalitate, complicitate, frică, bărbaţi conservatori şi misogini, vieţi care urcă şi coboară. Este, aşa cum spune personajul feminin Mildred Bevel, “un cântec cântat invers și pe cap”.
Titlul romanului este voit ambiguu – “Încrederea” face referire atât la o calitate morală, cât şi la un aranjament financiar. Poate fi interpretat şi prin raportare la relaţia dintre scriitor şi cititor, acesta din urmă ajungând să identifice secretele bine păzite ale elitei societății.
Top 10 cele mai citite cărţi în 2022 – D. Graeber, D. Wengrow, ”Zorii tuturor lucrurilor. O nouă istorie a omenirii”
”Zorii tuturor lucrurilor. O nouă istorie a omenirii” (The Dawn of Everything: A New History of Humanity) este o carte de non-ficţiune a americanilor D. Graeber, D. Wengrow, tradusă în nenumărate limbi, prin care autorii încearcă să-i facă pe cititori “să regândească nu doar trecutul îndepărtat, ci şi prezentul prea apropiat ca să fie văzut, precum şi firul roşu care este natura noastră schimbătoare şi de nepătruns” (The Observer).
Sunt contestate, îndemnând la meditaţie, ipotezele consacrate despre evoluția socială – de la dezvoltarea agriculturii și a orașelor, până la originile statului, democrație și inegalitate, dezvăluind noi posibilități pentru emanciparea umană.
Bazându-se pe descoperirile şi cercetările revoluționare în arheologie și antropologie, autorii arată cum istoria devine un loc mult mai interesant odată ce învățăm să renunţăm la stereotipii de gândire și să percepem ce este cu adevărat acolo.
”Zorii tuturor lucrurilor. O nouă istorie a omenirii” transformă fundamental înțelegerea noastră asupra trecutului și oferă o cale către imaginarea unor noi forme de libertate şi noi moduri de organizare a societății, insistând pe faptul că inegalitatea nu este preţul civilizaţiei, aşa cum greşit se crede astăzi.
Salman Rushdie, “Limbaje ale adevărului”
Salman Rushdie este un scriitor şi eseist britanic, de descendenţă indiană. Opera sa literară se situează, ca stil, pe linia realismului magic, iar eseistica abordează teme contemporane, cu luciditate, sarcasm şi ironie.
“Limbaje ale adevărului” este o carte non-fictională, cuprinde texte scrise între 2003 şi 2020, unele tipărite în premieră, pe o tematică diversă – de la explorarea vieţii şi operelor unor scriitori precum Shakespeare, Tolstoi, Cervantes, Samuel Beckett, de la natura povestirii ca necesitate umană, la frământările epocii contemporane, autorul convins fiind, aşa cum spunea într-un interviu, că “adevărul este o bătălie și poate niciodată mai mult decât acum”.
