Astronomia este domeniul cel mai atragator din lumea stiintifica. Astronomii sunt ocupati cu realizarea unor imagini extraordinare ale planetelor si obiectelor distante sau cu observarea spatiului prin intermediul unor telescoape de dimensiunea unor cladiri. In continuare vom vorbi despre top 10 descoperiri in univers pana in 2012, incepand cu Antichitatea.
Este greu sa treci prin cateva mii de ani de istorie astronomica antica si sa alegi punctele culminante. Totusi, pe locul zece se afla miscarea stelelor si planetelor. Multe dintre realizarile astronomilor antici formeaza baza astronomiei moderne, insa faptul ca acestia au urmarit deplasarea stelelor si a planetelor este ceea ce a pus totul in miscare. Constientizarea faptului ca stelele de pe cer urmeaza modele fixe si previzibile, impreuna cu descoperirea ca planetele isi urmeaza propriile trasee, sunt cele mai de baza concepte fundamentale ale astronomiei.
Pe locul noua se afla modelul heliocentric. Astronomii speculasera despre heliocentrism inca din vremurile antice, dar in anul 1543, Copernic a fost prima persoana care a demonstrat matematica din spatele ideii, dovedind astfel ca heliocentrismul era un concept viabil. A fost nevoie de ceva timp pentru ca modelul lui Copernic sa fie acceptat in mod universal. Odata ce a luat forma, modelul heliocentric a constituit baza unei revolutii stiintifice. Acesta a eliminat multe din problemele cauzate de vechiul model geocentric. Heliocentrismul a reprezentat prima schimbare majora in domeniul astronomiei, dupa ce oamenii au realizat ca soarele era o stea, si nu un zeu furios. De asemenea, descoperirea lui Copernic i-a facut pe oameni sa realizeze ca nu sunt centrul universului, asa cum se credea odinioara.
Oameni care au schimbat domeniul astronomiei
In anul 1609, un astronom german pe nume Johannes Kepler a spus lumii ca planetele se misca in jurul soarelui pe trasee eliptice, nu in cercuri perfecte cum se credea initial. Miscarea eliptica inseamna ca distanta dintre soare si orice planeta se schimba de-a lungul timpului, iar acesta este un lucru important de stiut daca doriti sa va dati seama cat de departe se afla o planeta si cat de repede se misca aceasta (cu cat se afla mai aproape de soare, cu atat se misca mai repede). Multumita legilor lui Kepler, astronomii au fost capabili sa prezica miscarea planetelor cu o precizie mult mai mare decat inainte.
Galileo Galilei, fara indoiala, cel mai important om de stiinta din toate timpurile, a folosit un telescop al carui design ii apartinea pe jumatate pentru a descoperi patru sateliti care orbiteaza in jurul planetei Jupiter. Acestia au fost primii sateliti ai altei planete care au fost descoperiti. Descoperirea lui Galileo a fost cea mai importanta dovada prezentata in sprijinul teoriei lui Copernic – satelitii ofereau dovada de netagaduit a faptului ca existau corpuri ceresti care se roteau in jurul altor corpuri, si nu a Pamantului. Satelitii lui Jupiter au dovedit deasemenea faptul ca Pamantul nu era singura planeta care avea sateliti, subliniind si mai mult faptul ca nu eram speciali.
Din 1780 pana in 1834, William Herschel si sora lui Caroline au cartografiat cerurile in mod sistematic, inregistrand mii de stele si nebuloase in timpul acestui proces. Herschel a fost si cel care a descoperit planeta Uranus (initial acesta a propus ca numele planetei sa fie Georgium Sidium). Crearea unei harti abia conteaza ca o descoperire, insa harta lui Herschel a fost extrem de importanta pentru ca, dupa ce a fost terminata, aceasta a dezvaluit forma si marimea galaxiei Calea Lactee. Nu numai ca aceasta era mult mai mare decat fusese estimata initial, dar s-a dovedit a fi in forma de disc, iar soarele nu se afla nicaieri in apropierea centrului sau. Munca lui Herschel a clarificat o multime de conceptii gresite despre coltul nostru din univers.
Relativitatea, astronomia radio si planetele extrasolare
Albert Einstein a propus teoria relativitatii in anul 1915. Rezumata, teoria afirma ca masa poate deforma atat spatiul, cat si timpul, ceea permite maselor mari (cum ar fi stelele) sa indoaie lumina. Pentru a simplifica, relativitatea a inlocuit teoria mecanicii a lui Newton, care fusese baza astronomiei in ultimii 200 de ani. Einstein a argumentat ca miscarea era relativa si ca notiunea de timp depindea de viteza. Acest nou mod de gandire a fost folosit pentru a explica diverse probleme astronomice care fusesera imposibil de rezolvat cu ajutorul metodelor lui Newton si le-a oferit astronomilor noi moduri de a teoretiza felul in care functiona universul.
Edwin Hubble a contribuit foarte mult in domeniul astronomiei, intre anii 1924 si 1929. Nu numai ca a fost primul care a descoperit alte galaxii, insa prin urmarirea miscarii acestora Hubble a aflat ca ele se deplaseaza departe de noi, fapt care a reprezentat prima dovada a expansiunii universului. Prima descoperire a lui Hubble a schimbat conceptia noastra legata de marimea universului. Aceasta a fost prima dovada a faptului ca spatiul era extraordinar de mare. Cea de-a doua descoperire a sa a oferit un sprijin major pentru teoria Big Bang-ului, care este cea mai buna idee despre cum a luat nastere universul nostru.
In lumea astronomiei undele radio sunt foarte importante, multumita descoperirii lui Karl Jansky din 1931. Experimentele sale cu undele radio l-au condus la gasirea unor semnale ce proveneau din centrul galaxiei, iar ca rezultat, acesta este considerat a fi parintele fondator al astronomiei radio. Oamenii de stiinta care urmarit descoperirea lui Jansky au aflat ca exista tot felul de unde radio care ajung la noi din spatiu si ca sursele celor mai multe dintre ele sunt obiecte ceresti care nu pot fi vazute cu alte metode. In scurt timp, astronomia radio s-a transformat intr-un domeniu urias care a fost responsabil pentru descoperirea multor stele si galaxii, precum si a unor tipuri noi de obiecte, cum ar fi quasarii si pulsarii.
In anul 1964, astronomii Arno Penzias si Robert Wilson au descoperit radiatia de microunde cosmice de fond. Aceasta este un tip de radiatie care este prezenta in cantitati foarte mici in tot spatiul, si se crede ca a ramas de pe vremea cand universul se afla intr-un stadiu de crestere foarte timpuriu. Radiatia de microunde cosmice de fond a oferit dovezi suplimentare in sprijinul teoriei Big Bang-ului. Ideea este ca aceasta radiatie a fost prezenta inca de la Big Bang si ca s-a raspandit pe masura ce universul s-a extins. Descoperirea sa a fost suficienta pentru a transforma ideea Big Bang-ului dintr-un concept contestat in explicatia predominanta a originilor noastre. Penzias si Wilson au castigat Premiul Nobel pentru munca lor.
Numarul unu in topul descoperirilor astronomice este reprezentat de planetele extrasolare. O planeta extrasolara este o planeta care se afla in afara sistemului nostru solar, iar astronomii au crezut in existenta lor pentru foarte mult timp. Totusi, uneltele necesare pentru a identifica o planeta extrasolara au devenit disponibile abia recent – in anul 1995 astronomii Didier Queloz si Michel Mayor au descoperit o planeta in constelatia Pegasus, pe care au numit-o 51 Pegasi b. Acestia nu numai ca au dovedit existenta planetelor extrasolare, dar metoda pe care au folosit-o a putut fi utilizata pentru a gasi si alte asemenea planete. Pana acum au fost descoperite aproape 500 de planete extrasolare, iar acesta este doar inceputul. Pe masura ce sunt descoperite tot mai multe planete extrasolare, este doar o chestiune de timp pana la cea mai mare descoperire astronomica din toate timpurile: o planeta pe care exista viata extraterestra.
