Exista stravechi traditii populare de Ajun, caci lumea taraneasca, lumea satului, pastratoare a tuturor obiceiurilor, este o lume cu legi specifice si in relatii deosebite cu spatiul, timpul, cu natura si cu oamenii. Este aproape o regula ca in cultura traditionala totul sa fie personificat; asa s-a intamplat cu zilele saptamanii, cu evenimente, locuri sau fenomene intelese sau necunoscute, cu forte ale naturii. Personajele astfel create populeaza in mod natural lumea aceasta si cealalta, ajutand omul simplu sa se miste in universul sau cunoscut, ajutandu-l sau punandu-i oprelisti, jalonand principalele evenimente anuale.
Ajunul Craciunului a fost si el personificat. Exista astfel Mos Ajun, un batran cu barba alba, vesel si darnic, pereche a lui Mos Craciun. Traditiile populare de Ajun povestesc ca Maica Domnului, cuprinsa de durerile facerii, a cerut inainte de toate adapost lui Mos Ajun, dar acesta, considerandu-se prea sarac, a rugat-o sa se adreseze fratelui sau mai instarit, Mos Craciun. Fecioara Maria l-a ascultat, si astfel Pruncul Isus s-a nascut in ieslea al carui stapan era Mos Craciun. Mos Ajun a murit putin timp dupa aceea si fratele sau l-a ingropat chiar sub marul unde a stat micul Isus dupa nastere.
Traditiile populare de Ajun marcheaza inceputul sarbatorilor religioase ce se vor termina la Boboteaza. In noaptea de 23 spre 24 decembrie se organizeaza masa de Ajun, incarcata numai cu alimente de post. Aceasta masa trebuie sa fie tinuta toata noaptea, timp in care si focul din vatra trebuie sa arda, iar in unele zone, aceasta masa consta din douasprezece feluri de mancare – in amintirea Cinei cea de Taina, luata de catre Mantuitor cu cei douasprezece apostoli. La colturile mesei, gospodinele aseaza usturoi – planta cu functie de aparare in traditiile romanesti – care va apara casa si pe cei ai ei de farmece si deochiuri. Tot atunci, steaua din Ajunul Craciunului calauzeste cetele de copii si-i indeamna sa vesteasca, cu glasurile lor nevinovate, ca peste putin timp se va naste Mantuitorul. Copiii anunta vestea fiecarui gospodar, indemnandu-i sa fie darnici:
„ Buna dimineata la Mos Ajun,
Ne dati ori nu ne dati…”
In traditiile populare de Ajun, colindatorii sunt considerati aducatori de noroc si bunastare si sunt recompensati cu mere, nuci si covrigi. Datina spune ca aceste daruri trebuie pastrate si date vacilor spre a fata mai multi vitei. Toti copiii, de la varsta frageda, trebuie sa mearga cu Mos Ajunul. Cele mai populare cantece inca se aud in sate, dar si in orase in seara de Ajun: : „Florile dalbe”, „Lerui ler”, „Valerim” si „Veler Doamne” sau „Ziurel de ziuă”.
In ziua de Ajun, gospodarii au grija sa atinga toate uneltele inainte de apusul Soarelui. Traditiile populare de Ajun spun ca in felul acesta vor avea spor la munca tot anul viitor. Inainte de a manca, in dimineata de Ajun, gospodina aduna toata cenusa din vatra si tot gunoiul din casa si curte si le presara in gradina spunand: „Asa cum n-am mancat eu in dimineata de Ajun, asa sa nu-mi manance nici o lighioana roadele”. Daca in casa iti intra intai un barbat, vaca va fata vitel, daca intra o femeie, vei avea o vitica. Traditiile populare de Ajun mai invata ca la fiecare Ajun sa fie puse pe masa paini, sare, peste, grau si apa pentru cei morti. Cand se apropie Craciunul, cerurile se deschid, apa se preface in vin si dobitoacele vorbesc. De aceea, nimeni nu trebuie sa doarma in grajd, pentru a nu fi auziti boii care vorbesc despre Domnul Isus care s-a nascut printre ei, in staul.
In ziua de Ajun, dupa masa, barbatii merg in gradina cu securea si se prefac ca ameninta sa taie pomii care nu au rodit. Sunt induplecati sa renunte la taierea lor de catre femei, care promit in numele copacilor ca anul viitor vor rodi. Se repeta ritualul acesta de trei ori, crezandu-se ca in felul acesta rodul pomilor va fi mai bogat. Legat de prosperitatea gospodariei, exista obiceiul vechi ca in ziua de Ajun, oamenii sa isi recupereze tot ceea ce au imprumutat prin sat: astfel nu ii va ocoli bogatia in anul ce vine.
Exista multe si fascinante traditii populare de Ajun, unele inca vii in mediul rural; in aceasta zi, gospodarii pun o potcoava intr-un bol cu apa si beau o gura, dand restul apoi vitelor, pentru ca acestea sa fie tari ca fierul. Gospodinele in schimb isi pun un banut si o nuca in apa folosita la baie – la spalat, pentru ca in anul viitor sa fie prospere si frumoase. Exista si cateva prescriptii pentru fetele de maritat: ele nu trebuie sa dea gunoiul afara din casa in aceasta zi, iar toata ziua trebuie sa posteasca; prima bucata de mancare luata seara si-o vor tine la brau, iar cand merg la culcare, sa puna braul jos si sa faca matanii – astfel, isi vor vedea in vis ursitul.
In unele zone ale tarii noastre, traditiile populare de Ajun presupun si umblatul cu capra – uneori in Ajun si in zilele de Craciun, alteori inca de la Sfantul Ignatie (sau Ignat, pe data de 20 decembrie). Flacaii umbla cu capra inca si in ziua de astazi, bineinteles mai mult ca amuzament si joc – semnificatia sa ca ritual care aduce prosperitate prin sacrificiul ritual al caprei si invierea sa fiind pierduta in negura vremurilor.
Mastile amuza si distreaza lumea, inca intalnindu-se in vechi familii batranele masti populare de capra, cioban si tigan, la care se adauga in ziua de astazi masti mai senzationale sau vesele: dracusori diversi. Jocul caprei presupunea – si inca presupune, dar dupa cum s-a mentionat, mai mult ca amuzament – un intreg ritual: uciderea caprei, bocirea sa, inmormantarea cu toate detaliile si in sfarsit, invierea sa. Se credea odata ca infaptuirea acestui complex ritual aducea prosperitatea in sat, rodnicia recoltelor si sanatate la animale.
Traditiile populare de Ajun sunt un indreptar despre ce trebuie sa faca gospodarul pentru a fi sanatos, pentru a avea spor in toate si pentru a fi aparat de rele. Intre reguli ce trebuie aplicate si incantatii magice, sarbatoarea Ajunului nu este decat o avanpremiera a marii sarbatori religioase a nasterii Domnului ce este celebrata pe 25 decembrie.
