Tramvaiul cu cai este un mijloc de transport in comun, specific secolului al XIX-lea, inventatorul lui fiind Benjamin Outram, inginer englez, cu activitate de pionierat in domeniul canalelor si al cailor ferate, de la numele caruia vine si termenul “tramvai” (englezescul “tramway” – “tram”- “sina plata”, “way”-“drum”). El este cel care, inca din 1775, a gandit aceasta modalitate de transport, cu vagoane de mici dimensiuni, care sa circule pe sine plate, incastrate in pavaj, in timp ce sinele trenurilor erau usor inclinate spre interior.
Primele tramvaie cu cai au circulat in orasele din Statele Unite ale Americii, incepand cu 1832, cand o linie de tramvai unea centrul New York-ului cu Harlemul, care, la momentul respectiv, era o zona distincta din Manhattan (fiind integrat orasului New York in 1873). O alta linie a aparut, in 1834, in New Orleans. Sinele proeminente erau, totusi, destul de periculoase pentru celelalte vehicule si chiar au provocat accidente. La vremea aceea, un tanar inventator francez, Alphonse Loubat, aflat la New York, se arata foarte interesat de acest mijloc de transport si are ideea de a incastra sinele in pavaj, el fiind inventatorul sinelor in forma de U si cel care se va ocupa de realizarea acestora in Franta.
Asadar, primele tramvaie cu cai din Europa, dupa modelul american, tin de anul 1838 si legau doua comune din departamentul Loire, din Franta, pe o distanta de 15 kilometri, intre Montbrison si Montrond-les Bains. Abia in 1852, Loubat reuseste sa isi breveteze inventia cu sinele la nivelul solului, punand-o in practica in 1853, pe o distanta de doi kilometri, la Paris. Un astfel de tramvai cu cai putea sa transporte 48 de calatori, 18 in interior, 24 pe imperiala (un fel de etaj) si 6 pe o platforma pentru fumatori. Acest vehicul s-a bucurat de un deosebit succes.
In anii urmatori, tramvaiul cu cai cucereste teren si in alte mari orase din Europa – Londra, Berlin, Milano etc., desi costurile cu intretinerea animalelor erau destul de ridicate, fapt care a si dus la cautarea altor solutii, incepand cu 1873, tramvaiul cu cai incepand sa fie inlocuit cu cel care functiona pe baza de vapori sau cu aer comprimat.
Tramvaiul cu cai in Romania
Timisoara este primul oras romanesc in care a circulat un tramvai cu cai, cu vagoane fabricate la Viena, cu “imperiala”, precum cele din Statele Unite ale Americii, incepand cu 1869. In Bucuresti, prima linie de tramvai a fost construita de o societate belgiana, intre 1871 si 1872. Aceasta pleca de la bariera Mogosoaia, trecea pe la Teatrul National, prin Piata Romana si avea capatul de linie pe Calea Mosilor. Alte doua linii o intersectau pe aceasta, masurand, in total, 20 de kilometri.
Biletul, pentru un kilometru, costa 0,20 lei, iar pentru imperiala, pretul era la jumatate. Se foloseau, in total, pentru toate tramvaiele, in jur de 200 de cai, pentru drumurile in panta fiind necesara suplimentarea (cu cai) a atelajului. Calatorii care doreau sa coboare intre statii, trageau de un clopotel.
Vagoanele care circulau vara erau deschise, cu bancute pe ambele parti, iar cele de iarna, aveau un fel de copertine culisante. In anii urmatori, s-au adus o serie de imbunatatiri acestor mijloace de transport, trebuiau sa fie iluminate pe timp de noapte, in statii se puteau amenaja pravalii, pe tabite era obligatoriu sa se indice traseul. Nu erau acceptate in vagoane persoanele murdare si nici limita admisa a numarului de calatori nu trebuia depasita, reguli care dovedesc un inalt grad de civilizatie, in Bucurestiul sfarsitului de secol XIX.
.){kind=link}