Triunghiul de primăvară este un termen utilizat în astronomie pentru a descrie o configurație specifică a trei stele foarte luminoase pe cerul nopţii, uşor de identificat în preajma echinocţiului de primăvară, care va avea loc la data de 20 martie 2024, când ziua și noaptea vor deveni egale și când cerul este, în general, mai clar.

Triunghiul de primăvară este o marcă a sosirii acestui anotimp în emisfera nordică și poate fi utilizat ca un “ghid” pentru a identifica și alte constelații și obiecte cerești din apropierea acestuia.

În limbajul astronomilor, “Triunghiul de primăvară” este un “asterism astronomic” – un grup de stele cu luminozitate similară si foarte puternică (un model recognoscibil), care, din perspectiva unui privitor de pe Terra, conturează anumite forme geometrice. Constelaţiile, de exemplu, sunt asterisme, dar şi grupuri mai mici de stele ilustrează astfel de modele.

“Triunghiul de primăvară” este format din trei stele strălucitoare și ușor de recunoscut: Arcturus, Spica și Regulus. Acest triunghi leagă constelațiile “Boarul” (“Văcarul”), “Fecioara” și “Constelaţia Leului” şi este vizibil seara, pe cerul de sud-est al emisferei nordice, între lunile martie și mai, dar foarte strălucitor în această perioadă din preajma echinocţiului de primăvară.

Triunghiul de primăvară – steaua Arcturus

Triunghiul de primăvară, Sursa National Geographic
Triunghiul de primăvară, Sursa National Geographic

Steaua Arcturus, aflată la unul dintre vârfurile “Triunghiului de primăvară”, este cea mai strălucitoare stea din constelația “Văcarul” și una dintre cele mai strălucitoare stele de pe cerul nopții. Se remarcă prin culoarea sa galben-portocalie.

Pentru că este uşor de observat, această stea este cunoscută încă din antichitate, când a primit şi numele de “Arcturus” – în greaca veche “Arktouros” însemnând “Gardianul ursului”, nume care arată apropierea sa de Ursa Major (Carul Mare) şi de Ursa Minor (Carul Mic).

Steaua Arcturus, rămăşiţă a unei “galaxii satelit”, asimilată cu mult timp în urmă, de Calea Lactee, are o vechime de circa 8 miliarde de ani şi are dimensiuni uriaşe – cu un diametru de 36 de milioane de kilometri, este de circa 26 de ori mai mare decât Soarele.

Triunghiul de primăvară – steaua Spica

Constelatia Fecioarei, Sursa Wikipedia
Constelatia Fecioarei, Sursa Wikipedia

Steaua Spica marchează alt vârf al “Triunghiului de primăvară” şi este cea mai strălucitoare stea din Constelația Fecioarei. Este situată între Constelația Leului (la vest) și Constelația Libra (la est). Spica este o stea dublă (compusă din două stele care orbitează una în jurul celeilalte), dar care, privită de pe Pământ, apare ca un singur punct strălucitor, de o culoare albăstrie.

Denumirea acestei stele din “Triunghiul de primăvară” vine din limba latină – “spica virginis” – expresie care se referă la semnul zodiacal al Fecioarei (Virgo) – un spic de grâu ţinut în mână de o tânără, simbol al zodiei.

Pentru a identifica steaua Spica, acest alt vârf din “Triunghiul de primăvară”, trebuie să localizăm Carul Mare, să urmăm linia oiştei sale, care conduce mai întâi la steaua Arcturus, apoi, în linie dreaptă, la Spica.

Triunghiul de primăvară – steaua Regulus

Triunghiul de primăvară, Sursa Star walk
Triunghiul de primăvară, Sursa Star walk

Regulus, care reprezintă al treilea vârf din “Triunghiul de primavară”, este steaua cea mai strălucitoare din “Constelaţia Leului” (constelaţie aflată sub Carul Mare) şi cea mai strălucitoare dintre stelele nopţii şi are, ca şi steaua Spica, o culoare albăstrie.

Numele latinesc “Regulus” înseamnă “Micul rege” şi a fost dat acestei stele, în secolul al XVI-lea, de către astronomul Nicolaus Copernic.

Citește și:  Unde petrecem Sarbatorile de Craciun ?

Regulus, aflat la 77,6 ani-lumină de Pământ, este o stea multiplă – formată din patru stele, dispuse în două perechi, care orbitează în jurul unei mase centrale şi poate fi observată uşor dacă privim la baza capului Leului.

“Marele diamant” sau “Diamantul Fecioarei”

Marele diamant, Denebola, Sursa Wikipedia
Marele diamant, Denebola, Sursa Wikipedia

În serile si nopţile de primăvară mai pot fi văzute pe cer şi alte asterisme, cum ar fi “Marele diamant”, format din Arcturus, Spica, Denebola și Cor Caroli.

Dacă privim cu atenţie cerul nopţilor de primăvară şi dacă am identificat deja stelele Arcturus si Spica, din “Triunghiul de primăvară”, vom mai putea admira alte două stele strălucitoare – Denebola și Cor Caroli. Trasând o linie imaginară între aceste patru stele, vom descoperi forma unui “diamant” uriaş – “Diamantul Fecioarei”.

Steaua Denebola (în arabă însemnând “coadă de leu”, indicând locul în care poate fi identificată pe cer), numită si “Beta Leonis”, face parte din Constelaţia Leului şi are o luminozitate de 12 mai mare decât cea a Soarelui.

Cor Caroli este o stea dublă din constelația “Canes Venatici” (Câinii de Vânătoare), situată la aproximativ 110 ani-lumină distanță de Pământ. Numele său înseamnă „Inima lui Carol”, în latină, și a fost numită astfel în onoarea regelui Carol I al Angliei, de către astronomul englez Sir Charles Scarborough în secolul al XVII-lea, în timpul restaurării monarhiei engleze.

Echinocţiul de primăvară 2024

Echinocţiul de primavara
Echinocţiul de primavara

Echinocţiul de primăvară 2024, fenomen astronomic care marchează începutul primăverii astronomice în emisfera nordică şi în preajma căruia ne putem bucura de strălucirea mai intensă a stelelor, mai ales a celor care fac parte din “Triunghiul de primăvară”, are loc la data de 20 martie, ora 5:06.

Este momentul când Pământul este cel mai aproape de Soare, ziua devine egală cu noaptea în orice loc de pe Terra, după această dată durata zilei fiind în continuă creştere, până la solstiţiul de toamnă.

Cuvântul “echinocţiu” (în limba română, un împrumut din franţuzescul “equinoxe”) provine din limba latină – “aequinoctium” – format din “aequus” – “egal” şi “nox, noctis” – “noapte”.

Echinocţiul de primăvară este asociat, potrivit tradiţiilor, cu începutul unei noi perioade în ciclul anotimpurilor şi cu renașterea naturii, cu un moment de echilibru şi de armonie. Multe culturi celebrează echinocţiul de primăvară cu festivaluri, ritualuri și ceremonii care marchează trecerea de la iarnă la primăvară și la o “viaţă nouă”.

Echinocţiul de primăvară este şi un reper în stabilirea datei Paştelui. La “Primul Conciliu ecumenic de la Niceea”, din anul 321 d.Hr., s-a hotărât că Paştele se va celebra, în fiecare an, în prima duminică de după prima Lună plină, de după Echinocţiul de primăvară – un moment de apogeu al luminii, un timp al renaşterii şi al transformării.

Anul acesta, în 2024, Pastele ortodox va fi la data de 5 mai, iar cel catolic, la data de 31 martie.

De asemenea, în ultimul weekend din luna martie, se va face trecerea la ora de vară, în noaptea de 30 spre 31 martie 2024, ora 3:00 devenind ora 4:00.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.