Trovanții de la Costeşti – cele mai spectaculoase “roci vii” din lume

Trovanții de la Costeşti sunt niște formațiuni geologice spectaculoase și unice, cunoscute și sub denumirea de “pietre crescătoare”, pentru că par să crească sau să se dezvolte în timp, deși, în realitate, procesul este mult mai complex decât atât.

Trovanți există în mai multe locuri din lume, dar cele mai faimoase formațiuni de acest gen se găsesc în localitatea Costești, din județul Vâlcea, unde este amenajat, începând cu anul 2005, un adevărat muzeu în aer liber (o rezervaţie geologică), pe 1,1 hectare (la 7 kilometri de Horezu).

“Rocile vii” de la Costeşti, cu formele lor bizare, continuând să iasă la suprafaţă pe măsură ce nisipul din carieră se împuţinează şi al căror mister nu este desluşit pe deplin nici astăzi, au suscitat, de-a lungul timpului, imaginaţia oamenilor, unii considerându-le de origine supranaturală/ extraterestră sau, poate, dovezi ale unei civilizaţii dispărute.

Trovanții de la Costeşti – în ce constă unicitatea acestora?

“Rocile vii” de la Costeşti sunt formaţiuni geologice complet naturale (multe de dimensiuni considerabile), formate din gresie, nisip şi pietricele, cu o vechime de circa 20 de milioane de ani. Au forme diferite – ovoidale, sferoidale, elipsoidale, cilindrice etc., unele semănând cu siluete de animate sau cu obiecte familiare, cu structură concentrică sau plană (stratificată), cu texturi neobişnuite. Au o gamă variată de culori, de la nuanțe de gri la roșu și galben, datorită diferitelor minerale care intră în compoziția lor.

Ceea ce face ca Trovanții de la Costeşti să fie cu adevărat speciali este faptul că par să crească în timp. Aceasta înseamnă că aceste roci isi măresc treptat dimensiunea, deși ritmul este foarte lent – aproximativ 4-5 mm într-un secol. Fenomenul este cauzat, în esență, de depunerea lentă de săruri minerale din apă în interiorul pietrelor.

Fapt cu totul excepţional este capacitatea acestor “roci vii” de a se deplasa pe distanţe scurte. Mișcarea trovanților, spun specialiştii, este cauzată de eroziunea solului și de presiunea pietrelor din jur. Stâncile se mișcă încet, de obicei de la câțiva milimetri până la câțiva centimetri pe an.

Una dintre cele mai interesante caracteristici ale Trovanţilor de la Costești este capacitatea lor de a emite sunete când sunt udaţi sau loviţi, motiv pentru care mai sunt numiţi şi “pietrele ţipătoare”. De asemenea, când plouă, apa reacționează cu conținutul mineral al trovanților, provocând scurgerea “măruntaielor”, dând senzaţia că roca se extinde sau că se “înmulţeşte”, ca şi cum ar fi vie.

Trovanții de la Costeşti – formaţi în urmă cu 6,5 milioane de ani, dintr-o deltă

De-a lungul anilor, Trovanții de la Costești au fost protejați și studiați de specialiști în geologie, iar aceștia au încercat să înțeleagă mai bine procesul lor de formare și evoluție. Aceste pietre sunt considerate un adevărat tezaur geologic, un monument natural valoros și unic în lume și un punct de atracție turistică important pentru România, aici venind mulți vizitatori curioși din întreaga lume.

Florin Stoican, geolog, cu expertiză în managementul ariilor protejate, explica, în legătură cu Trovanții de la Costeşti: “Istoria lor este destul de simplă. Acum 7 milioane de ani a existat o deltă în care se află cariera de piatră de astăzi. Această deltă conținea sedimente, în special gresie și silstone, adunate și transportate de peste continent de către un râu preistoric. Ulterior, diverse substanțe minerale s-au dizolvat în soluții care au circulat peste acest bazin de pietriș și nisip. Aceste minerale au acționat ca ciment și au lipit împreună diferite particule sedimentare. Astăzi, există trovanți cu compoziții diverse. Unele sunt făcute din gresie, altele din pietriș. În terminologia geologică, ele sunt făcute din gresie și conglomerate”.

Alte “roci vii” din România

În afara Trovanților de la Costeşti, în România mai pot fi admirate “roci vii”, “roci crescătoare”, la Ulmet şi Chiojdu, în judeţul Buzău, în cariera de nisip de la Hasdat (lângă Hunedoara), pe Dealul Feleacului, lângă Cluj-Napoca, pe malul stâng al râului Tazlău, la vărsarea în Trotuş, pe malul stâng al Siretului (în dreptul localității Cornii de Sus), în Podișul Transilvaniei, lângă satul Domnești, din judeţul Bistriţa Năsăud.

“Pietrele vii” în folclor

Ori de câte ori natura oferă imagini şi fapte surprinzătoare, pentru care explicaţiile ştiinţifice sunt parţiale, oamenii le proiectează în legende. Iar în jurul trovanților s-au ţesut tot felul de povesti – unele spun că “rocile vii” ar fi “greutatea” pe care norii au lăsat-o pe Pământ, pentru ca aceştia să poată rămâne în cer, altele că ar fi “ouă de dinozaur” sau că extratereştrii sunt cei care vin şi le schimbă locul.

Despre “pietrele vii“ din Munţii Buzăului, legendele spun că ar avea legătură cu locuinţele “uriaşilor” (tartarii) pomeniţi de Herodot şi că ar fi încărcate energetic, nu puţine fiind mărturiile care susţin acest lucru.

Trovanţi în alte părţi ale lumii

“Pietre crescătoare”/ “pietre ţipătoare”, precum Trovanţii de la Costeşti, există şi în alte părţi ale lumii, chiar dacă nu sunt la fel de spectaculoase ca cele de la noi din ţară. Iată câteva alte locuri în care se găsesc formațiuni geologice similare:

În SUA, într-un loc numit „Devils Postpile National Monument„, din California (lângă Muntele Mammth), se pot vedea coloane de bazalt cu forme hexagonale, strâns și perfect îmbinate, ca un vast mozaic, vechi de aproximativ 100 000 de ani.

În deșertul Namib (din Namibia), există niște formațiuni numite „Fairy circles” (“Cercurile de zâne”), care au fost asociate cu fenomene similare, cum ar fi creșterea lentă și procese geologice neobișnuite. Studiile au postulat diverse ipoteze despre originile lor, dar niciuna nu a demonstrat în mod concludent modul în care s-au format. Inexplicabil este şi felul în care aceste cercuri trec printr-un ciclu de viață de aproximativ 30 până la 60 de ani. Ele devin vizibile la un diametru de aproximativ 2 metri, atingând un diametru maxim de circa 12 metri, după care se “maturizează” și „mor”.

În Regatul Unit, în zona Cornwall, există “pietre vii” cunoscute sub numele de „dolerite”, care au forme regulate și par să crească în dimensiune, în timp.

Într-un loc numit „Valle de las Piedras Encimadas” (Valea Pietrelor Crescătoare), din Mexic, există formațiuni de stâncă numite „Piedras Encimadas”, care au forme asemănătoare cu cele ale Trovanţilor de la Costești. Vechi de milioane de ani, acestea măsoară, în medie, 10 metri înălțime, iar unele ajung chiar și la 20 de metri.

În Cehia, la Karlštejn, există o formațiune de stâncă numită „Karlštejnští travertiny”, care se dezvoltă în mod similar.