Paleontologul chinez Chung Chien Young a descris in anul 1958 o specie de dinozaur – Tsintaosaurus – care avea aspectul unicornului mitic, tocmai prin faptul ca prezenta pe cap un pinten de forma unui corn. Partea interioara a acestui corn cat si cea a cavitatii nazale erau captusite cu o membrana ce facilita scoaterea unor sunete puternice.
Prin astfel de semnale sonore dinozaurul reusea sa atraga o femela in perioada de imperechere sau sa intimideze un rival in confruntarile ce aveau loc pentru stabilirea suprematiei in turma. De asemenea, aceste sunete erau folosite si in caz de pericol, pentru a avertiza turma de apropierea unui animal de prada.
Acest animal preistoric a trait in era Mezozoica, in perioada Cretacicului superior, cu 70 de milioane de ani in urma. Era un hadrosaur erbivor care traia in savanele si zonele impadurite de pe teritoriul unde astazi se afla China, iar hrana sa era formata din plante. Ramasitele sale fosile au fost descoperite in provincia chineza Shandong, erau intr-o stare de conservare precara, ceea ce a facut ca reconstructia unui schelet sa se realizeaza cu dificultate.
Particularitatea acestui dinozaur ramane cornul subtire indreptat anterior si pozitionat pe fruntea sa. De asemenea, acest corn se continua cu doua fose nazale de dimensiuni mari. In momentul cand trimitea semnalele acustice Tsintaosaurusul isi umfla anumite parti ale tesutului nazal, astfel sunetele se auzeau la fel ca cele emise din trompa elefantilor.
Craniul acestui dinozaur indica faptul ca nu avea botul foarte lung, insa impresiona prin forma interesanta de cioc de rata – care aparea si la Anatosaurus, Prosaurolophus sau Saurolophus – iar falcile puternice erau prevazute cu o dentitie cu care reusea sa rupa si scoarta de pe arbori.
Paleontologii au estimat dimensiunile acestui animal ca fiind mai mari decat ale unui elefant, lungimea sa ajungea la aproximativ 10 m, iar greutatea la 3-4 tone. Membrele anterioare erau mici dar musculoase, prevazute cu degete si gheare ascutite, iar membrele posterioare erau mult mai mari si mai robuste, terminate cu labe puternice, cu gheare tari si incovoiate.
Mersul acestui dinozaur era in mare parte pe toate cele patru picioare, insa se putea ridica si pe cele doua din spate, echilibrandu-si corpul cu ajutorul cozii lungi, rigidizate prin vertebre si prelungiri ale tendoanelor. Cand dorea sa ajunga la crengile cele mai inalte ale copacilor, se ridica pe membrele din spate sprijinindu-se pe coada puternica, iar cu cele din fata apuca trunchiul copacului, apoi cu botul rupea cu usurinta frunzele fragede.
Dinozaurul Tsintaosaurus face parte din ordinul Ornithischia, familia Hadrosauridae. Denumirea stiintifica a acestei specii este Tsintaosaurus spinorhinus.
