Sporturile extreme devin tot mai populare și în România. În căutare de senzații tari și experiențe demne de a fi povestite la nesfârșit, tot mai mulți oameni caută să practice sporturi de-a dreptul îndrăznețe. Așa se face că săriturile bungee jumping au devenit tot mai obișnuite printre tinerii români.
Există mai multe locații de bungee jumping în România, însă până la a sări efectiv cu coarda, pasionații de adrenalină trebuie să știe mai multe lucruri.
Ce înseamnă bungee jumping
Săritura cu coarda este mai mult decât un sport, este o provocare ieșită din comun și cel mai dur sport extrem dintre cele înrudite – săritura cu parașuta, parapanta și „plimbarea” cu tiroliana.
Bungee jumping presupune ca omul să se arunce în gol de undeva de la o înălțime amețitoare, fiind legat cu o coardă elastică de picioare. Coarda este elastică tocmai pentru a spori descărcările de adrenalină, căci imediat după aruncarea în gol, coarda are capacitatea de a ridica persoana și a o azvârli iarăși de la înălțime, de mai multe ori, deși la viteză din ce în ce mai redusă.
Se consideră că înălțimea de la care omul se aruncă trebuie să fie în medie de 100 de metri. Săritura se face de pe un punct fix, de obicei fiind vorba de poduri sau baraje, coarda fiind bine legată și asigurând protejarea săritorului. În ultimii ani, au devenit tot mai populare și săriturile bungee jumping din vârful macaralelor, de la bordul elicopterului sau din balonul cu aer cald.
În România, săritura de la înălțime se face cu capul în jos. În timpul săriturii, nu se recomandă a privi în hău, ci dimpotrivă, a acoperi fața cu mâinile, în acest fel evitând și orice fel de rănire la nivel facial. După săritură, temerarul este coborât cu coarda, foarte încet, până la nivelul solului.
Pentru că reprezintă practic o înfruntare a morții, bungee jumping este un sport care se adresează doar oamenilor foarte sănătoși. Nu sunt admise la aceste sărituri persoane cu afecțiuni de inimă, vedere, afecțiuni neurologice sau femei însărcinate.
Pionierii bungee jumping
Săritura cu coarda de la înălțime a cucerit Occidentul abia în a doua jumătate a secolului al XX-lea, dar în realitate reprezintă un sport practicat de foarte mult timp de către azteci. Era considerat o probă de bărbăție și curaj, o probă de maturitate, nu neapărat un sport.
În societatea aztecilor, orice tânăr care dorea să facă trecerea de la statutul de băiat la cel de bărbat trebuia să se supună acestui ritual. Numai că lucrurile stăteau un pic diferit. Săritorul era legat de un singur picior, cu o liană, iar săritura se făcea din vârful unui copac; ritualul aztecilor presupunea ca cel care a sărit să apuce la capătul săriturii să sărute pământul spre care se aruncă.
Occidentalii au preluat acest sport de la triburile care trăiesc azi în insula Vanuatu din Oceanul Pacific. Aici, tradiția aztecilor s-a păstrat nealterată; ea se mai practică și în anumite părți ale Mexicului.
Săritura cu coarda de la înălțime a devenit cunoscută lumii în 1960, în cadrul unui documentar realizat de un englez, David Attenborough. În 1979, David Kirke a fost primul european care a sărit cu coarda elastică, aruncându-se de pe un pod din Bristol.
Săritura cu coarda elastică de la înălțime a fost transformată într-un sport comun cu 26 de ani în urmă, datorită neozeelandezului AJ Hackett care, după ce a devenit un experimentat săritor, a deschis publicului o platformă de bungee jumping pe podul Kawarau.
Echipament bungee jumping
Fiind vorba despre un sport extrem, echipamentul este vital în practicarea săriturii cu coarda de la înălțime. Echipamentul se compune din mai multe elemente: coarda elastică, care este de mai multe feluri, în funcție de greutatea corporală a săritorului.
Coarda poate fi din gumă și atunci se întinde de până la 4 ori lungimea inițială, sau poate fi tecuită, și atunci e vorba de cea mai rezistentă coardă – se folosește în cazul persoanelor cu greutate mai mare; cască de protecție pentru că săritura prezintă riscul lovirii de parapet; hamuri de alpinism care se leagă pe piept, la mijloc și de picior, fiind prinse de coarda elastică. Sunt hamuri care oferă stabilitate la momentul săriturii; jambiere prevăzute cu chingi și catarame.
Locații în România pentru bungee jumping
În România, bungee jumping a devenit un sport destul de căutat încă din anul 2000. Fiind un sport extrem, cu grad ridicat de risc, nu se poate practica orișicum, de către oricine. Există mai multe firme specializate care asigură asistență sub forma instruirii și echipamentului, dar și platforma propriu zisă de la înălțimea căreia se sare.
Cele mai cunoscute locații sunt:
Barajul Vidraru
Barajul Vidraru, având două locuri pentru bungee jumping și anume la înălțimea record de 166 metri și la înălțimea medie de 40 de metri. Punctul cel mai înalt se adresează, evident, săritorilor cu experiență; se sare de pe o platformă amenajată pe partea superioară a digului barajului în formă de semicerc. În același timp, începătorii și cei cu experiență medie pot opta pentru cea de a doua locație, amenajată pe suprafața podului Vidraru. Momentan, platformele de la Vidraru au fost închise.
Cheile Râșnoavei
Cheile Râșnoavei, unde se sare de la înălțimea de 137 metri, din vârful unei instalații cu cabluri aflate între pereții Cheilor Râșnoavei.
Mamaia, județul Constanța
Mamaia, județul Constanța. Este o destinație folosită în special în sezonul estival, și care se adresează începătorilor. Vorbim despre o instalație de sărituri bungee jumping, la o înălțime de 50 de metri. Se găsește chiar pe plaja Xbeach din Mamaia.
Parcul Herăstrău din București
Parcul Herăstrău din București. Aici, există o instalație special amenajată pentru săritura cu coarda de la înălțime. Se sare din vârful unei macarale, de la o înălțime de 60 de metri. Este, de altfel, și locul în care au fost efectuate primele sărituri cu coarda elastică în România.
Parcul Central din Brașov
Parcul Central din Brașov, unde se găsește o instalație special amenajată pentru pasionații de senzații tari.
În toate aceste locații, bungee jumping se practică contra unei taxe stabilită de firma ce are în grijă platforma pentru săriturile cu coarda elastică de la înălțime.