In preajma Craciunului, o grija importanta a gospodinelor este sa pregateasca turtele si colacii pentru seara de Ajun.
Turtele se pregatesc din faina alba de grau, apa si un pic de sare. Se foloseste o cantitate de 500 g faina (de buna calitate si bine uscata) care intai se cerne cu o sita deasa. In faina se pune apa calduta (cat primeste aluatul pentru a fi mai moale sau mai consistent, dupa dorinta) si sare dupa gust.
In satele din judetul Tecuci, aluatul obtinut nu sta la dospit si este numit ,,aluat de paine”. Aluatul trebuie framantat foarte bine (pana nu se mai lipeste de degete). Apoi se imparte in bucatele, iar fiecare se framanta din nou. Se intinde si se turteste folosind un sucitor rotund din lemn, cu care se apasa incet aluatul, se intinde si se subtiaza, se transforma intr-o foaie aproximativ rotunda si mare (cat suprafata unei farfurii, sau chiar mai mare).
Foaia de aluat destul de subtire se ia cu atentie (pentru a nu se rupe) si se aseaza in tava din cuptorul incins, ca sa se coaca turta. La sate, turtele se coc pe o tabla pusa direct pe plita sobei (pe care mai intai se presara faina).
Din aluatul care incepe sa se coaca se ridica mici umflaturi (popular sunt asemanate cu niste ,,basici”) care imediat ce se coc mai mult sau ma putin – acestea dau turtei un aspect si un gust placut. Dupa ce turta s-a copt pe o fata, turta se intoarce si pe cealalta fata – ca sa se rumeneasca bine. Pe rand turtele se aseaza una deasupra celeilalte pe un platou de lemn, o farfurie sau o polita a sobei (pentru a se usca cat mai bine).
In comuna Jorasti (din judetul Galati), prima turta facuta de gospodina este numita popular ,,turta vacii” – se da vacii ca s-o manance, cu credinta in suflet ca astfel vaca va da mai mult lapte.
Unele gospodine, cand gatesc turtele, adauga in aluat grasimi, oua, diferite branzeturi, smantana, lapte si alte bunatati – care schimba gustul dar si numele, semnificatia religioasa a turtei.
In Moldova, pentru noaptea de Ajunul Craciunului, gospodinele fac ,,turta de ajun” care reprezinta ,,spiritul graului”.
Aluatul se face din 800 g faina de grau la care se adauga apa calduta (cat este necesar pentru consistenta aluatului) si sare pentru gust. Desi traditia nu prevede, moldovencele folosesc ulei pentru uns tava. Se framanta aluatul foarte bine, apoi se intinde foaia cat mai subtire. Folosind un pahar mai mare, se decupeaza forme rotunde, apasand cu el aluatul. In tava unsa cu ulei se presara putina faina. Se aseaza turtele in ea si se coc repede, in cuptor (sau in tigaie pe foc), pe o parte si pe alta. Apoi se aseaza pe un platou si se lasa in asteptare, sa se raceasca.
Intre timp gospodina prepara un sirop. Ea foloseste 400 g zahar (sau miere de albine), zahar vanilat, 1 cana cu ceai de tei, iasomie. Se fierbe ceaiul, se adauga zaharul (sau mierea de albine), amestecand pentru a se topi, pana se face un sirop bine legat.
Glazura se realizeaza din 200 g miez de nuca si 200 g zahar pudra. Miezul de nuca se prajeste si apoi se marunteste in masina de nuca. Uneori se foloseste in loc de nuca si mac.
Turtele se inmoaie in sirop si apoi se tavalesc prin nuca (sau mac) si se presara peste fiecare zahar pudra. Gustul este foarte placut, dulce iar retetele sunt de post.
Turtele se mai numesc ,,pelincele” sau ,,scutecele Domnului”, asemanandu-le, in credinta poporului, cu cele care au invelit pruncul la nastere.
Colacii pregatiti pentru colindatori se numesc popular si ,,colindete” sau ,,craciunei”. Se fac si colaci pentru pomenirea mortilor sau pentru masa din seara Ajunului. Aluatul se pregateste ca la paine (faina, apa calduta, sare, drojdie). Aluatul se framanta bine, apoi este lasat sa creasca la loc caldut, ferindu-l de frig (sa nu ,,dea inapoi” din crescut). Apoi, aluatul se framanta iar pe masa cu mainile, rupandu-se bucati, se rasucesc in suvite groase cat degetul din care se formeaza covrigii (cei dintr-o singura vita). Colaceii se fac din doua suvite si colacii se fac din doua suvite impletite si inconjurate cu o alta suvita. Colacii pot avea forma de stea, cerc sau potcoava, inchipuind stelele de pe Cer, Soarele sau Luna. Colacul poate fi si in forma de cerc umplut (fara gaura in mijloc), de cifre, animale sau pasari sacre (taur, pupaza etc).
Obisnuit, covrigeii se vor da colindatorilor mici, colaceii se vor da la colindatorii cei mai mari, iar colacii mari se vor da colindatorilor mai apropiati si se vor pune pe masa de Ajun, sau se vor da drept pomana pentru cei decedati.
Prepararea, urarea si primirea colacului, ruperea acestuia, sunt momente de traire spirituala. Prepararea colacilor de Craciun este unul dintre cele mai obisnuite si mai respectate obiceiuri romanesti.
