Oraşul Ulpia Traiana Sarmizegetusa a fost construit la începutul secolului al II-lea d.Hr, de către guvernatorului Terentius Scaurianus. Denumirea de Sarmizegetusa își are originea în capitala Daciei, care se afla la aproximativ 50 de kilometri de oraşul mai sus menţionat. Astăzi, se află în partea sudică a Transilvaniei, foarte aproape de Depresiunea Haţeg. Localitatea este formată din cinci sate. Drumurile din jurul acesteia fac legătura cu zona Banatului.
Cu toate că în timpul ocupaţiei romane, populaţia aşezării nu număra mai mult de 25.000 de oameni, ea era extrem de bine apărată şi protejată.
Apoi, oraşul este colonizat cu ajutorul veteranilor romani care avuseseră un rol foarte important în luptele împtoriva lui Decebal. La Sarmizegetusa, se găseau centrele religioase, militare, economice şi administrative ale provinciei Daciei. De altfel, aici se pare că locuia şi guvernatorul provinciei.
În centrul oraşului, era amplasat Palatul Augustaliilor, dar şi Forul roman şi alte clădiri locuite de către cei mai importanţi oameni ai vremii. În plus, au fost descoperite şi rămăşiţele unui amfiteatru la Sarmizegetusa.
Pe la marginile oraşului, romanii ardeau cărămizi pentru diverse scopuri, folosind cuptoare imense. De asemenea, au fost găsite şi câteva necropole, dar şi multe morminte şi diverse inscripţii dacice.
Printre alte descoperiri importante pe care merită să le menționăm, se află la statuile lui Jupiter, sculpturi care înfăţişau cavalerii traci şi pe cei danubieni, busturi ale zeului războiului la romani, Marte, dar şi elemente de ceramică şi de sticlă. Toate acestea stau drept dovadă, atestând faptul că Sarmizegetusa nu a fost dărâmată după ce romanii au încetat să o mai ocupe, în secolul al IV-lea d.Hr.
Poziţionarea oraşului era una strategică, întrucât ea avea foarte multe avantaje, atât militare, cât şi de ordin economic. Munţii din jurul aşezării reprezentau nişte baraje naturale foarte dificil de trecut, iar celelalte fortificaţii de până-n oraş erau suficient de bine apărate încât era foarte dificil de ajuns până la Sarmizegetusa. Astfel, provincia se putea dezvolta în linişte.
Așa cum se întâmpla mai mereu în antichitate, așa şi în Sarmizegetusa existau atât oameni liberi, cât şi sclavi. Primii erau veteranii, iar cei din categoria a doua erau atât sclavii personali ai unor oameni importanţi din oraş, cât şi alţii, cu anumite funcţii publice. O parte dintre ei, erau recrutaţi pentru a lupta în arene, asemenea gladiatorilor, sau erau nevoiți să lucreze în mine sau în alte locuri ce presupuneau o activitate fizică intensă.
În plus față de edificiile romane şi cele dacice, care erau prezente în Ulpia Traiana Sarmizegetusa, au fost descoperite şi unele obiecte şi construcţii păgâne, precum temple, idoli sau diverse sanctuare, ridicate în cinstea zeilor.
În prezent, s-au conservat multe dintre construcţiile importante de acolo, precum thermele, amfiteatrul sau forul roman.
Cu privire la activitatea arheologică de la situl Sarmizegetusa, aparent, acestea ar fi început cândva la sfârşitul secolului al XV-lea. Joannes Mezersius este primul care a fost interesat de această localitate. El avea să descopere satul Grădiştea, care reprezintă principalul punct de atracţie al Daciei din perioada lui Traian.
În secolul al XIX-lea, Johann Ackner a efectuat primele săpături de la Sarmizegetusa, în urma cărora găsește un mozaic al zeiţei Victoria. În anul 1871, în oraşul Deva, a fost fondată Societatea de Arheologie a Hunedoarei. Unsprezece ani mai târziu, a fost inaugurat şi un muzeu aferent Societăţii, iar doi ani mai târziu au debutat alte săpături la Sarmizegetusa.
În 1924, aici, au avut loc primele săpături cu un profund caracter ştiinţific. Ele au durat mai bine de 12 ani şi au fost coordonate de către arheologul Constantin Daicoviciu. După alţi 12 ani, un alt arheolog important al vremii, Octavian Floca, a descoperit noi vestigii la Sarmizegetusa, inclusiv o fermă. El şi-a reluat activitatea cu puţin înainte de anul 1950, fără să aibă însă rezultate notabile.
În deceniile al optulea şi al noulea din secolul trecut, o echipă de arheologi a iniţiat o nouă serie de săpături, reuşind să descopere mausolee, necropole, dar şi alte edificii sacre ale romanilor şi ale dacilor. Activitatea lor s-a întins pe durata a nouă ani şi a presupus o muncă asiduă şi neîncetată, însă rezultatele au fost pe măsură, întrucât ele reprezintă cele mai fructuoase descoperiri arheologice din Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
În anul 2011, Ministerul Culturii a hotărât să aloce o sumă de zece milioane de lei noi pentru demararea unor noi serii de cercetări arheologice aici. Începerea acestora va avea loc de îndată ce bugetul pe anul 2012 va fi aprobat. Proiectul se va întinde pe cel puţin patru ani. Un alt scop al acestuia este şi prevenirea braconajului arheologic. În aces sens, vor fi mobilizate forţe de ordine, care vor păzi localitatea zi şi noapte.
Ulpia Traiana Sarmizegetusa este obiectul unor ample lucrări de conservare și studiu, atrăgând cercetători din întreaga lume interesați de istoria romană și dacică. Situl nu doar că educă publicul despre istoria antică, dar contribuie și la economia locală prin turism, fiind unul dintre cele mai valoroase obiective turistice din regiune.
