De fiecare dată când ajungem în secțiunea condimentelor într-un magazin alimentar suntem întâmpinați de o serie de sticluțe și pliculețe pline cu niște prafuri roșiatice și maronii. Unele condimente sunt relativ proaspete, în timp ce altele au fost uscate și măcinate cu mult timp în urmă. Din păcate, aceasta este forma sub care condimentele sunt cunoscute de majoritatea oamenilor, cei mai mulţi fiind interesați de ele doar pentru că aceasta le cere o anumită rețetă.

Dacă aceste condimente ar reflecta adevărata lor importanță în istoria lumii, atunci sticluțele pentru condiment ar fi umplute cu prafuri strălucitoare, diamante și multe alte pietre prețioase. Mirodeniile au fost sursa de inspirație pentru comerț, explorare, război, precum și pentru poezie, încă de la începuturile civilizației. Piperul, pe care obișnuim să-l punem peste mâncare fără să ne gândim nici un moment la importanța sa, a valorat cândva greutatea sa în aur.

Mirodeniile au fost importante pentru omenire încă de la începuturile istoriei. Ele sunt menționate în Epopeea lui Gilgameș și chiar în Vechiul Testament. Arheologii au descoperit multe condimente în morminte ale faraonilor egipteni ce datau din anul 3000 Î.Hr. Puternica calitate de conservare a numeroaselor condimente le făceau ideale pentru îmbălsămare. Multe condimente aveau legături puternice sau afilieri cu anumiți zei. Prin urmare, pe lângă proprietățile de îmbălsămare, parfumul condimentelor era considerat a fi pe placul zeilor, oferind o șansă în plus pentru ajutorul ceresc în călătoria spre viața de apoi.

De-a lungul multor perioade ale istoriei, condimentele au atras atenția pentru proprietățile mistice, ele fiind fie ingerate, fie fumate.

Știm că din momentul în care omul a înțeles importanța conservării și înregistrării existenței sale, iar inteligența sa s-a dezvoltat suficient încât să permită realizarea unor imagini rudimentare, acesta ne-a lăsat o cale spre trecut. Mirodeniile sunt prezente încă de la primele hieroglife. În Creta, pe un zid al palatului din Knossos, este prezentată o maimuță ce culege șofran, cel mai prețios dintre toate condimentele.

Primele expediții ale condimentelor au fost organizate în cele mai vechi timpuri pentru a asigura prezența acestor mărfuri râvnite de toată lumea. Legenda spune că în jurul anului 1000 Î.Hr., regina Sheba l-a vizitat pe regele Solomon, oferindu-i aur, pietre prețioase și multe mirodenii. La acea vreme, o mână de nucșoară făcea cât salariile anuale ale unui om sărac; mulți sclavi erau vânduți pentru câteva cupe de boabe de piper.

Negustorii arabi au fost cei care au introdus pentru prima dată condimentele europenilor, ducând la dezvoltarea unor rute comerciale precum Drumul Mătăsii. Mirodeniile au jucat un rol important în comerțul fenicial. Fenicienii erau comercianți atât de abili încât până la sfârșitul secolului al XIV-lea Î.Hr. condimentele erau numite „marfa fenicială”.

Alexandru cel Mare a fost cel care a ridicat o parte din vălul de mister al Indiei, iar Herodot scria că acolo „scorțișoara crește în lacuri adânci, aproape de casele animalelor zburătoare”.

Imperiul Roman, ale cărui granițe se întindeau de la o parte a Mediteranei la cealaltă, nu putea ignora fermecătoarele condimente. Cantități uriașe de șofran au fost împrăștiate pe străzile Romei pentru a sărbători intrarea lui Nero în oraș. Romanii foloseau multe condimente, dar piperul era omniprezent pe mesele lor. Mirodeniile deveniseră un simbol al statutului.

În Evul Mediu, mai exact odată cu începerea Cruciadelor, mirodeniile au fost redescoperite și și-au făcut o revenire la curțile europene. Condimentele erau aduse în special de italieni pe mare. La acea vreme, vinul condimentat era foarte popular.

Anumite condimente erau atât de valoroase, încât deveniseră monedă de schimb (piperul). Judecătorii erau mituiți cu anumite condimente, ce erau acoperite cu miere pentru a putea fi ascunse ca bomboane. Pe lângă piper, nucșoara, ghimbirul, scorțișoara și cuișoarele era foarte apreciate la acea vreme.

Căutarea acestor mirodenii a dus la pornirea a mari expediții, care la rândul lor au dus la mari descoperiri. Cristofor Columb a pornit în căutare de aur și mirodenii sperând să ajungă în India. Obiectivul spaniolilor și portughezilor era de a răsturna monopolul arab și venețian. Chiar dacă Columb nu a ajuns în India, el a descoperit arome noi ce au devenit iubite în toată lumea: ardeiul roșu (o mare varietate de ardei iuți) și vanilia, printre multe altele.

Când în 1498, Vasco da Gama a ajuns în India, arabii au văzut cum monopolul lor se năruia. În secolele ce au urmat, de cele mai multe ori țara cu cea mai puternică flotă a câștigat dominația asupra zonelor unde condimentele își aveau originea. Spaniolii, portughezii, britanicii și olandezii au avut, pe rând, rolul de lider în comerțul cu mirodenii.

La sfârșitul secolului al XVIII-lea și în secolul al XIX-lea, americanii s-au implicat direct în afacerea cu mirodenii și au început să domine comerțul mondial.

Chiar dacă imperiile coloniale au dispărut, condimentele rămân folosite în aproape toate mâncărurile pe care le preparăm, iar costul lor a scăzut atât de mult, încât acum oricine și le poate permite. Este greu de imaginat cum secole la rând războaie au fost purtate, noi pământuri au fost descoperite, toate în căutarea acestor mirodenii.

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ