Dacă ţi-e dor de mare (şi cui nu îi e dor de mare?), poți privi tabloul lui Walter Crane Caii lui Neptun. Priveşte-l, admiră-l şi vei avea în faţa ochilor nu numai albastrul infinit al apei, dar vei auzi şi zgomotul valurilor înspumate care se străduiesc să ajungă la mal şi vei mai avea parte de asemenea şi de o viziune inedită asupra mării şi a puterii pe care ea o are asupra oamenilor.

Walter Crane (1845-1915) a fost un artist englez remarcabil; în primul rând, a încercat să fie un artist complet: a fost gravor, pictor, ilustrator de cărţi pentru copii sau de poezie, a lucrat vitralii, mozaicuri, a pictat pe ceramică, pe textile; a fost pasionat şi influenţat de stampele japoneze şi de cărţile iluminate ale Evului Mediu. A fost una din figurile cele mai importante ale mişcării Arts and Crafts (Arte şi Meserii) care a luat fiinţă în Anglia la sfârşitul secolului al XIX-lea.

De inspiraţie mitologică, ca multe alte lucrări în ulei ale sale, pictura Caii lui Neptun propune o interpretare originală a reprezentărilor despre mare şi valurile ei. Neptun, zeul mării, este cel care stăpâneşte hergheliile înspumate ale valurilor agitate de vânturi şi împinse spre ţărm. Şi da, sunt chiar herghelii, pentru că forma valurilor se mulează pe cea a unor cai galopând în furtună, cu alb-albastrele coame de spumă, cu muşchii vizibil încordaţi de efortul alergării. Neptun însuşi nu e şi el decât un alt personaj care, pe aceeaşi linie cu frumoasele creaturi cabaline, încearcă să atingă solul; la fel de maiestuos ca şi caii pe care îi conduce, dar la fel de efemer ca şi valurile care se vor retrage după ce au atins malurile. Caii zeului Neptun nu sunt făpturi terestre, ci acvatice, picioarele lor nu au copite, ci se termină acolo unde se naşte valul, într-o alchimie secretă a apelor. Caii lui Neptun aleargă în galop spre un ţărm-ideal, pe care par că nu îl vor cuceri niciodată.

Citește și:  Expresia unei spaime perfecte: tabloul Ţipătul de Edvard Munch

Remarcat de mulţi critici de artă, pictura lui Walter Crane a fost considerată ca făcând parte dintre operele precursoare ale curentului expresionist în artă.

Şi este adevărat că, la fel ca şi artiştii expresionişti de mai târziu, Crane pune accent pe linie şi culoare, foloseşte elemente ale realului pe care le demontează şi le reconstruieşte apoi pentru a obţine un efect emoţional. Putem compara această pictură cu o alta, care este chiar cartea de vizită a curentului expresionist: Ţipătul lui E. Munch, pentru a remarca aceste caracteristici comune ambelor capodopere.

Dacă mergeţi la mare, admiraţi valurile în linişte şi fiţi atenţi: sigur veţi auzi nechezatul cailor lui Neptun.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.