In Insulele Galapagos – Fernandina si Isabela – traieste cormoranul nezburator (Nannopterum harrisi) care spre deosebire de alte specii de cormorani si-a pierdut capacitatea de a zbura probabil datorita lipsei pradatorilor din aceste zone, facand astfel zborul inutil. De asemenea, avand hrana preferata din abundenta aproape de coasta se pare ca aceasta pasare si-a pierdut in cursul evolutiei acest obicei de a se ridica in zbor. El isi petrece timpul doar mergand pe tarm sau inotand in apa marii.
Cormoranul nezburator pe cat este de rar pe atat este si de interesant. Cercetatorii au clasat acest cormoran ca fiind una dintre cele mai rare pasari din lume. Se pare ca numarul de exemplare era in anul 1974 in jur de 1500. Masculii sunt mai mari decat femelele si cantaresc mai mult. Lungimea unui exemplar adult poate varia intre 89-100 cm, iar greutatea intre 2,3-4 kg. Comparativ cu alti cormorani care au aripile lungi, la acesta sunt scurte masoara cca. 18 cm. Au coloritul negricios-maroniu si aspect franjurat.
Muschii anexati in zona sternului sunt slab dezvoltati fapt ce arata incapacitatea pasarii de a zbura. De asemenea, penele nu sunt complet impermeabile la apa, glanda de curatare a penajului produce putin ulei, penele sunt foarte moi, subtiri, se aseamana cu parul, au capacitatea de a capta aerul pentru a nu se imbiba cu apa.
Aceasta pasare sta mereu cu penele intinse la soare, petrece un timp indelungat astfel pentru a se usca cand vine de la apa. Pe intreg corpul penajul are un colorit negricios, pe partea ventrala este predominant maroniu-inchis, iar coada este alcatuita din pene scurte si negre.
Isi cauta prada in apropierea coastei, nu se departeaza mai mult de 100 m de tarm. Inoata cu viteza cu picioarele puternice si prinde de pe fundul apei cu ciocul lung, incovoiat si robust in special pesti, creveti, calamari, caracatite mici si anghile. Are gatul flexibil si lung ca un sarpe, ochii sunt mari cu irisul de culoare inchisa, iar picioarele mai grele si mai robuste decat la alte specii de cormorani. La fel ca si pelicanii are narile foarte mici, acest aspect il ajuta sa previna intrarea cu forta a apei in caile respiratorii in momentul in care se scufunda sub apa.
La aceasta specie femela depune doua ponte pe an. In perioada de imperechere din lunile iulie-octombrie pasarile executa un fel de ,,dans de curtare” in apa (inoata una in jurul alteia si isi misca fiecare gatul lung ca de sarpe) care apoi este executat si pe mal. Cantecul pasarilor este gros, se aseamana cu niste mici mormaieli, iar imperecherea are loc pe tarm.
Masculul construieste un cuib din alge marine intr-o zona in apropierea apei unde hrana se gaseste din abundenta si aduce femelei, langa el, tot felul de ofrande alcatuite din stele de mare, pesti sau arici de mare. Apoi femela depune trei oua mari albe si le cloceste impreuna cu masculul, schimbandu-se intre ei. Dupa eclozarea oualor apar puii care o scurta perioada de timp sunt feriti de frig si hraniti cu mancare regurgitata de ambii parinti.
Cand puii au crescut putin, femela ii paraseste, pleaca in cautarea unui alt partener pentru a depune a doua ponta, iar masculul ramane in continuare sa-i hraneasca si sa-i ocroteasca timp de cateva saptamani pana ce acestia devin independenti.
Cormoranul nezburator este o pasare nemigratoare in pericol de disparitie. Populatia locala a introdus pe insule caini, porci si pisici care sunt pradatori periculosi pentru aceste pasari. De asemenea, cormoranii sunt amenintati de boli, de incalzirea globala si poluarea mediului.
Video – Cormoranul nezburator (Nannopterum harrisi):