Ursul de mare antarctic nu are nici o legatura cu un urs desi numele ar parea ca se refera la anumite aspecte care tin de conformatia corporala sau stilul de viata. Acest animal extrem de agil sub apa si foarte neindemanatic pe tarm face parte din grupul pinipedelor – al focilor, morselor si leilor de mare. Arealul sau este format din apele antarctice si subantarctice, nu apare niciodata in apele interioare.
Cel mai mult se aseamana cu leul de mare. Corpul sau este alungit, poate avea lungimea de 1,6-2 m si greutatea de 90-210 kg. Intotdeauna masculul este mai mare decat femela, cantareste mai mult si are gatul mai gros. Capul este foarte mic comparativ cu marimea corpului, iar gatul destul de scurt.
Ca si la alte pinipede membrele sunt aplatizate si au forma unor inotatoare. La ursul de mare insa membrele sunt mai putin robuste si groase, astfel incat deplasarea sa pe sol este foarte dificila si lenta. Pentru a inainta se taraste cu burta si impinge cu membrele din spate. In partea posterioara a corpului se gaseste coada, care este atat de mica incat abia daca se observa.
Fruntea este ridicata, ochii sunt mari, umezi si au irisul de culoare inchisa, iar urechile sunt foarte micute, au varful golas, abia se vad pe partile laterale ale capului. Botul este alungit si de culoare deschisa, pe partea superioara apar cele doua nari mari si cateva perechi de mustati albe, de marimi diferite. Conform cerecetatorilor ursul de mare nu are vederea buna, insa simturile auditiv si olfactiv sunt bine dezvoltate. Corpul masculului este acoperit cu fire de par in culori de nuante maronii si negre, iar al femelei predominant cenusii.
Aceste animale sunt foarte sociabile de aceea in perioada de reproducere se aduna intr-un numar mare de exemplare pe tarm, care ajunge la mii de ursi de mare. Un mascul isi stabileste de obicei un teritoriu pe care se imperecheaza cu aproximativ 5 femele. Fiecare femela are o perioada de gestatie putin mai mare de 12 luni, apoi face un singur pui si il ocroteste cu cea mai mare grija.
Cand trebuie sa se hraneasca in mare insa, puiul este lasat pe mal alaturi de cei ai altor exemplare si astfel devin expusi la multe amenintari. Dupa cateva luni cand puii merg pentru prima data in apa sunt iar in pericol deoarece astfel de animale fara experienta pot deveni o prada usoara pentru rechini si balenele ucigase. Ursii de mare au un stil de viata gregar, vin pe tarm, pleaca in apa marii singuri si isi vaneaza prada individual.
Principala hrana preferata de ei este krillul, un singur exemplar consuma cam o tona de krill pe parcursul unui an. De asemenea mananca mult peste si mai rar cefalopode. Au tendinta de a consuma multa hrana spre a acumula un strat mare de grasime sub piele. Speranta de viata la femele este de 25 de ani, iar la masculi doar de aproximativ 15 ani.
Ursul de mare antarctic este o specie comuna in Antarctica, are denumirea stiintifica de Arctocephalus gazella, face parte din ordinul Pinnipedia, familia Otariidae.
Video – Ursul de mare antarctic (Arctocephalus gazella):
