Cerul larg deschis deasupra Vaii Omo si peisajul insolit, triburile si ritualurile lor, diversitatea culturala si animalele care traiesc in jurul raului Omo ii fac pe multi oameni sa-si intoarca pasii aici, intr-unul dintre cele mai fascinante locuri din Africa si, daca nu cumva, din intreaga lume. Cei care locuiesc in Valea Omo, aflata in partea de sud a Etiopiei, nu sunt nicicum razboinici, ci supravietuitori — unele animale sunt ucise ori supuse unor ritualuri cu insemnatate clara, spectacolul oferit nefiind, insa, impartit in prada si pradatori, ci mai degraba in hrana si supravietuitor. Istoricii sunt de parere ca acest loc, aflat Etiopia de Sud, a reprezentat, mai bine de un mileniu, un fel de intersectie culturala pentru mai multi oameni, de diferite etnii, in timp ce migrau dinspre nord, sud, est sau vest.
Si nu e de mirare faptul ca oamenii care traiesc in Valea Omo sunt considerati cei mai fascinanti de pe intreg continentul african. In aceasta regiune locuiesc triburile Arbore, Hamer, Konso, Ari, Dorze, Bodi, Bumi, Daasanech, Kara, Turkana, Tsemay, Mursi sau Kwegu. Turistii care calatoresc pana in Etiopia de Sud pot sa intre in contact cu oamenii care fac parte din aceste triburi.
Se crede ca Valea Omo este caminul a peste 200.000 de oameni ce fac parte din aceste triburi si, pe langa grupurile stravechi in discutie, aici mai traiesc si multe animale, cum ar fi crocodili, serpi, hipopotami etc. In plus, turistii mai pot vizita si cele doua parcuri nationale din Valea Omo, si anume Parcul National Omo si Parcul National Mago, caminele multor animale.
In aceasta parte a lumii, departe de civilizatie, asa cum o cunoastem cu totii, sursa vietii este raul Omo, care traverseaza valea si se varsa in lacul Turkana. Raul este o resursa vitala si, fara aceste ape, atat triburile, cat si animalele din Etiopia de Sud nu ar mai supravietui.
Iar aceasta vale este un loc al spectacolului tribal, al ritualului, precum si al razbunarii, intrucat, aici, se afla o zona de conflict, in primul rand, pentru ca mare parte din comertul de arme dintre Sudan si Somalia are loc pe teritoriul acestor triburi, iar apoi, deoarece un baraj ameninta vietile a 200.000 de oameni. Si nu numai — va distruge ultimele ramasite ale omului ca specie. Este cunoscut faptul ca omul ca specie a aparut prin mijlocul Africii, asa ca o reintoarcere pe urmele umanitatii ar deveni o utopie.
In alta ordine de idei, Etiopia are nevoie de electricitate; tocmai de aceea, in anul 2006, au fost demarate lucrarile de constructie la Barajul Gibe III, ce va bloca mare parte din apele raului Omo. Astfel, in anul 2013, populatia din Valea Omo isi va incepe ultimul drum: infometare si o lupta si mai acerba pentru supravietuire. Trebuie tinut seama si de faptul ca teritoriul lor este intesat cu arme. Fiecare barbat detine aici cate un AK-47.
Repornim, deci, pe urmele acestor triburi fascinante, respectiv pe calea ultimei frontiere africane, intr-o lume care traieste de una singura. Izolata dar in atentia tuturor. Si totusi, ignorata atunci cand vine vorba de marile interese industriale.
Tribul Arbore, in pasi de dans spre prosperitate
O comunitate destul de mica, tribul Arbore, un popor pastoral, traieste in sud-vestul regiunii din Valea Omo. Se presupune ca cei care fac parte din acest trib au legaturi ancestrale cu oamenii Konso, cu atat mai mult cu cat si acestia danseaza in timp ce canta. Oamenii Arbore sunt de parere ca, prin acest ritual, elimina energia negativa, motiv pentru care tribul va prospera. Ei locuiesc in colibe si nici nu poarta prea multe haine.
Ceea ce este de-a dreptul interesant este faptul ca, in mare parte, cei care fac parte din acest trib s-au obisnuit cu turistii si, ba chiar, de indata ce o masina se opreste in apropierea lor, copiii incep sa se alinieze sa fie fotografiati, dupa care, isi cer rasplata: un bir.
In acest trib, se pune mare pret pe numarul vitelor, de aceste animale ocupandu-se exclusiv barbatii. Statutul femeii in comunitate este oarecum asemanator cu cel perceput acum cateva secole. Femeile raman acasa, avand in grija copiii si gospodaria. Mai mult decat atat, ele poarta, ori pe cap, ori drept fusta, niste carpe de culoare neagra.
Totodata, gatul lor este impodobit de coliere colorate. Nu lipsesc nici cerceii, de altminteri. In schimb, copiii vor fi vazuti purtand o cascheta pe cap, care aduce mai degraba cu un fel de ceaun. Se pare ca, inca din timpurile coloniale, s-a instituit aceasta traditie in randul tribului Arbore. In imediata apropiere a acestui trib, locuiesc oamenii din Tsemay.
Hamer, unul dintre cele mai cunoscute triburi din Etiopia de Sud
Tribul Hamer locuieste teritoriul de est al raului Omo, avand sate atat in Tumi, cat si in Dimeka. Turistii care calatoresc in Etiopia de Sud se arata de-a dreptul fascinati de traditia lor, asa numita „saritura peste vite”. In urma acestui ritual, tinerii din trib pot fi considerati barbati, dupa care isi pot alege o nevasta. Mai simplu, tanarul, nepurtand haine, fiind doar vopsit pe chip, trebuie sa sara peste cateva vaci asezate in rand. De doua sau trei ori, tanarul va alerga pe spinarea vitelor.
O alta parte a acestui ritual este lovirea femeilor cu nuiele. Astfel, daca tanarul demonstreaza ca a devenit barbat, sarind peste vaci, si femeile trebuie sa isi arate taria de a suporta acele lovituri. In mod bizar, femeile lovite fac parte din familia tanarului care le loveste.
In plus, femeile ii incita pe barbati la violenta, cere sa fie lovite cu nuiaua. Hameritele, cum ar putea fi numite, isi poarta cu mare mandrie ranile, ce mai apoi, devin cicatrici. In fapt, femeiele din tribul Hamer care nu au cicatrici nu sunt femei. Rostul acestui ritual simplu: in acest fel, barbatii vor trebui sa aiba grija tot restul vietii lor de femeile din familie, intrucat acestea s-au sacrificat in fata celui care a devenit de curand barbat.
Unele femei hamer poarta coliere, in acest fel, aratand ca sunt maritate. Pe de alta parte, barbatii care poarta diferite ornamente in par arata ca tocmai au omorat un dusman sau un animal.
Konso, tribul civilizat
Locuind intr-o regiune izolata din Valea Omo, tribul Konso poate fi considerat cu usurinta „civilizat”, oamenii de aici avand magazine, posta, o statie de autobuz si chiar si cateva locuri ce dispun de o conexiune la Internet. Majoritatea oamenilor Konso sunt agricultori, chiar daca terenurile sunt infertile si uscate. De-a lungul anilor, au invatat sa isi fertilizeze pamanturile cu balegarul de animale, multi dintre ei cultivand sorg. Din aceasta cereala se produce si berea locala. Desigur, aici se cultiva si cafea, porumb, bumbac sau fasole.
Tribul Konso a evoluat, asadar, uluitor de rapid, acest lucru datorandu-se in mare parte faptului ca dispun de o organizare semi-statala. Mai mult, tribul este format din noua clanuri, in fruntea fiecaruia aflandu-se cate un sef. Acesta se afla, la randul sau, in subordinea regelui tribului. Interesant este ca, desi tribul a ajuns la un nivel dezvoltat de trai, regele tine cu tot dinadinsul ca traditiile stramosesti ale tribului sa fie respectate.
De pilda, in ceea ce il priveste pe rege, traditia cere ca, dupa ce moare, sa fie imbalsamat, iar moartea sa ii fie anuntat doar dupa noua ani, noua luni si noua zile. Abia dupa aceasta perioada fixa, trupul sau va fi inmormantat in cadrul unei ceremonii, dupa care i se va inalta si „waga”, o statuie in amintirea sa.
Cu toate acestea, ultimii doi regi nu au trecut prin aceste traditii, deoarece tara se afla intr-un razboi civil, motiv pentru care sefii celor noua clanuri s-au pus de comun acord sa incalce traditia, doar pentru a avea un conducator indeajuns de puternic cat sa ii scoata din razboiul sangeros. Un alt aspect interesant referitor la acest trib, este faptul ca este interzis ca membri ai aceluiasi clan sa se casatoreasca. Si, ca majoritatea tinerilor din Valea Omo, si cei Konso trebuie sa demonstreze ca au devenit barbati, fie in cadrul unei ceremonii istovitoare, fie omorand un membru al altui trib, chiar daca ei pot ucide si un animal mare.
Mursi, tribul femeilor cu farfurie in buza
Poate cel mai fascinant trib din Valea Omo este Mursi, de altfel, din ce in ce mai mic. Singurul spirit care domina tribul este puterea, respectiv rezistenta. Atat femeile, cat si barbatii Mursi trebuie sa arate ca sunt puternici, mai cu seama demni pentru a face parte din trib. Aici, se afla si femeile care poarta o farfurie in buza. Mai precis, pe varsta adolescentei, cand implinesc 15-16 ani, fetele isi perforeaza buza, ca mai apoi, sa puna acolo un fel de bucata de pluta. Dupa ceva timp, ele isi largesc gaura din buza, punand o farfuria mica din lut, apoi una putin mai mare si tot asa, pana ce buza inferioara li se maresc groaznic de mult. Ele nu poarta farfuria zi de zi, ci doar cu ocazia unor ceremonii ori momente importante pentru familie sau comunitate.
Motivul sau mai degraba rostul acestei traditii a constituit subiect de constroversa timp de multi ani. Se crede ca, in fapt, femeia cu farfurie in buza (in gura?!) ar reprezenta idealul de frumusete Mursi. Pe de alta parte, potrivit unei alte teorii, de aceasta data, mult mai pragmatica, femeile Mursi isi doreau sa devina mai urate, in aceasta maniera, negustorii de sclavi nu le mai cautau. Iar aceasta teorie este sustinuta si de faptul ca multi dintre cei care se ocupau cu comertul cu sclavi nu veneau in triburile Mursi tocmai din acest motiv.
Mai mult decat atat, femeile din tribul Mursi mai sunt cunoscute si datorita rezistentei lor. De pilda, ele se duc in inima junglei sa nasca, in acest fel demonstrand ca merita sa faca parte din comunitate. Astfel, daca se intorc cu copilul, devin femei Mursi. In schimb, barbatii trebuie sa participe la ritualurile care se practicau si acum un mileniu: lupta. Ceea ce diferentiaza aceasta lupta dintre barbati de altele este ca, aici, ei se bat cu niste bete ce se numesc „donga”; acum cateva secole, spre exemplu, lupta se dadea pana ce unul dintre ei isi pierdea viata, numai ca s-a ajuns, de comun acord, sa se renunte la aceasta parte a traditiei, deoarece numarul membrilor tribului era tot mai mic. In prezent, cel infrant trebuie sa ingenuncheze in fata celui care a invins, recunoscand astfel puterea oponentului victorios. Cat despre invingator, el are dreptul de a alege orice fata vrea, si nu sa o ia de nevasta.
Insa tribul Mursi trebuie sa se lupte atat cu natura, cat si cu autoritatile. Dupe ce oamenilor le-au murit multe vite, ei au fost pe punctul de a fi alungati de autoritati din Parcul National Omo, pentru ca acest loc sa fie transformat intr-un parc national in adevaratul sens al cuvantului. E drept ca oamenii Mursi sunt semi-nomazi, intrucat caminele lor pot fi mutate in doar cateva ore, insa acesta nu este un motiv pentru a neglija o comunitate, in favoarea intereselor comerciale si, in definitiv, de a distruge o forma de civilizatie la care intreaga planeta se uita cu pura fascinatie. In sfarsit, pe timp de seara, comunitatea Mursi este dominata de violenta, membrii acestui trib consumand bauturi alcoolice. Acestea sunt achizitionate pe banii primiti de la turisti, oamenii Mursi cerand nu mai putin de 5 biri pe fotografie. Acest obicei este practicat de fiecare trib.
Iar acestea sunt doar cateva dintre triburile care se afla in fascinanta Vale Omo, aici traind aproximativ 20 de triburi. Casele unor triburi se afla la umbra palmierilor, pe cand altele, sub cerul liber si sub razele soarelui arzator. La lasarea serii, in unele triburi, membrii se aduna in randuri si incep sa danseze, in timp ce intreg tinutul se afunda in intuneric. Totodata, alti oameni strabat jungla pentru a-si practica ritualurile. Cand si cand, se poate surprinde fata pictata a vreunui copil, neobisnuit cu turistii, inmarmurita dupa cateva tufisuri. Imaginea este, de altfel, completata de femeile si barbatii care nu contenesc a-si duce la bun sfarsit muncile de zi cu zi. Valea Omo din Etiopia de Sud este o lume insolita, si nu asa cum se spune in Biblie, „o lume pustie si fara forma”, ci una de-a dreptul fascinanta.
