Originea valsului vienez a fost, de-a lungul timpului, obiectul unei dispute intre germani, austrieci, polonezi si francezi, fiecare considerand ca elegantul dans a evoluat din diverse dansuri populare specifice popoarelor lor. Ceea ce este sigur, insa, este ca valsul reprezinta forma cea mai veche a dansurilor de societate, de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, la balurile din saloanele stralucitoare din tarile vestice, perechile de dansatori lasandu-se purtate pe ritmul de trei patrimi sau sase optimi ale valsului vienez, cu rotiri continue, ample si schimbari rapide de pasi.
Istoria valsului este legata de aceea a familiei Strauss. Johann Strauss, nascut in 1804, orfan de la varsta de sapte ani, a crescut in ambianta muzicii populare vieneze, pe care a valorificat-o, mai tarziu, in creatiile sale: “Lorelei Rheinklänge” (unul dintre cele mai cunoscute valsuri ale sale), “Wiener Carneval”, “Wiener Gemuths-Walzer” etc. Meritul lui Strauss in afirmarea valsului vienez a fost recunoscut, intr-o maniera foarte sugestiva, de un alt mare compozitor, Berlioz, care afirma ca “Viena, fara valsurile lui Strauss, ar fi ca Austria fara Dunare”. Impreuna cu orchestra sa, formata din o suta de muzicieni, Strauss canta in marile orase ale Europei, cucerind, cu ritmurile valsului, “lumea buna”, la balurile din Imperiul Austriac, Regatul Unit, Rusia, Prusia etc. Muzica sa tonica, ritmata, energica a entuziasmat publicul. In total, a compus 250 de valsuri.
Johann Strauss –fiul, compozitor austriac, este cel care aduce celebritatea acestui dans, prin exceptionalele sale compozitii – “Dunarea albastra”, “Sange vienez”, “Viata de artist”, “Vals imperial” etc. In anii maturitatii sale artistice, abordeaza opereta, un gen muzical foarte gustat de public. Si in operetele sale (cele mai cunoscute fiind “Liliacul”, “Carnaval la Roma”, “Voievodul tiganilor”, “O noapte la Venetia” etc.), linia muzicala principala este tot valsul. De altfel, inca doi frati ai lui Johann Strauss –fiul au abordat acelasi gen muzical, pe afisele din capitala Austriei, la sfarsitul secolului al XIX-lea, mentionandu-se doar numele Strauss, cand toti apareau in concert.
Dupa “epoca” Strauss, Viena a continuat sa valseze. Sute de baluri (cel mai cunoscut fiind cel anual, de la Opera din Viena – Opernball) se deschideau cu vals. In 1877, la Opernball, au venit toate “capetele incoronate” ale Europei.
Alte baluri, organizate de familiile nobiliare, ocazie pentru care domnisoarele si tinerii trebuiau sa invete sa danseze valsul vienez, erau un prilej de a se cunoaste, imprieteni sau de a-si gasi alesul/aleasa. Conversatii, priviri complice, apropieri, toate deveneau posibile, intr-un asemenea context, avand in vedere ca, la vremea aceea, astfel de gesturi, in afara salii de bal, ar fi fost de-a dreptul scandaloase.
Amenajarea unei sali de bal, astazi, pare un lucru banal. La inceputul secolului al XIX-lea, in 1806, un francez, Pierre Meunier, a facut senzatie la Viena, cand a deschis, pentru lumea buna, un veritabil palat, in care se tinea “Balul Lumii Noi”. Inovatia zenzationala a acestui spatiu era parchetul stralucitor (pentru prima data folosit in Viena), care permitea dansatorilor alunecarea lina, in valsul vienez. Pana la acea data, valsul se baza mai mult pe pasii “saltati”, asemanatori celor din dansurile populare. Valsul vienez din saloane a rafinat si atitudinea partenerilor in dans, desi multi il considerau, la inceput, indecent, data fiind apropierea dintre parteneri. Cand, trei ani mai tarziu, Napoleon cucerea Viena, in pofida starii de razboi, a stiut sa aprecieze frumusetea valsului vienez, desi se spunea despre el ca era destul de stangaci la dans.
Pana la Primul Razboi Mondial, valsul vienez a eclipsat orice alt fel de dans de societate. Dupa aceasta data, trecerea lui in umbra a fost considerata un simbol al declinului unei lumi stralucitoare si prospere.
In prezent, valsul vienez se invata in scolile de dans, pentru bucuria celor care apreciaza sunetul muzicii si plutirea gratioasa pe ritmurile inconfundabile ale valsului sau pentru cei care opteaza pentru dansul sportiv, fiind unul dintre cele cinci dansuri standard, in competitiile de gen. In astfel de imprejurari, partenerii de dans trebuie sa convinga nu numai prin stapanirea desavarsita a miscarilor, dar si prin tinuta adecvata (rochii elegante, vaporoase, pentru femei, frac/costum sobru, pentru barbati). Valsul vienez este si cel care trebuie, conform traditiei, sa deschida petrecerea de nunta, cu aceasta ocazie mirele prezentand-o pe mireasa invitatilor.
Valsul vienez, in ultimii ani, a fost redescoperit de publicul larg si prin exceptionala interpretare, de catre Andre Rieu, a compozitiei “Jazz Suite Waltz 2”, de Dmitri Shostakovich.
