Veverita este printre singurele animale raspandite pe intregul glob pamanesc. Ea traieste in toate regiunile in afara de insula Madagascar, regiunile polare si Australia, fiind si unul dintre cele mai simpatice rozatoare.
Cu peste 300 de specii cunoscute, veverițele fascinează prin comportamentul lor energic, modul ingenios de a-și depozita hrana și relațiile sociale complexe.
Veveritele locuiesc in copaci sau in pamant. Insa aceste mici animale cauta vizuini in pamant sau in scoarta copacilor, iar scorburile sunt preferatele lor, mai ales pentru ca sunt gata facute.
Caracteristicile fizice ale veverițelor
Doar veveritele care locuiesc in scorburile copacilor, la altitudine, au coada stufoasa.
Unele veverite, asa numitele „veverite zburatoare”, au practic o membrana, ca o piele destul de groasa care le leaga acestora fiecare laba din fata de cea din spate, pentru a da acel aspect de plutitor. Astfel ca veveritele reusesc sa „zboare” practic dintr-un arbore in altul, la mari inaltimi, cu o usurinta de invidiat.
Unele specii de veverite au si dungi, insa in general ele sunt monocolore, deci au o singura culoare, de la gri, inchis si deschis, pana la negru sau rosu – maroniu.
Veveritele au dimensiuni foarte mici. Ele nu depasesc in greutate un kilogram, coada lor poate atinge lungimi pana la 9 centimetri, iar lungimea lor totala este de pana la 23 de centimetri.
La nastere, puii de veverita, sunt foarte vulnerabili. Ei nu au nici blana si nici ochi, motiv pentru care multa vreme nu se pot descurca singuri, locuind alaturi de mamele lor. Insa in pargul maturitatii isi intemeiaza „propria casa”. Totusi, daca afara este foarte frig atunci vom intalni probabil si cate doua veverite in cadrul aceleiasi vizuini, desi cea de-a doua veverita venita va trebui sa isi gaseasca propria casa imediat ce vremea se imbunatateste.
Alimentația și tehnicile de supraviețuire
Chiar daca in mintea noastra de cele mai multe ori asociem veverita cu alunele, ori cu ghindele, se pare ca aceste micute blanoase prefera si carnea, insa in general ele consuma plante. Totusi printre alimentele lor favorite sunt pasarile de dimensiuni mici, insectele, ciupercile, ouale, viermii, nucile, alunele si semintele.
Mirosul veveritelor este foarte fin. Ele au un obicei de a-si ascunde mancarea si apoi se ghideaza dupa simtul mirosului pentru a o gasi, deoarece ele nu isi amintesc niciodata unde au pus-o din cauza ca au o memorie foarte slaba. In plus, mirosul lor formidabil le ajuta sa simta daca alimentele pe care le consuma, in special nucile sau alunele, au in mijlocul lor insecte sau gandaci.
Dintii unei veverite sunt foarte curati si puternici, mai ales pentru ca ea roade mereu radacinile copacilor.
Veveritele au foarte multi dusmani, avand in vedere marimea lor, iar printre acestia se numara ulii, vulturii, coiotii, ursii si vulpile, care le pradeaza pe aceste nevinovate creaturi marunte. Totusi singurul lor mod de protectie este fuga, adapostindu-se in cele din urma in vizuinile pe care la gasesc intamplator.
Aceasta specie insa este mult mai variata decat ni se arata adesea, avand in vedere ca exista peste 300 de categorii de veverite dintre care amintim: cainele de prerie, veverita zburatoare,veveritele dungate, marmotele, veveritele de pamant, veveritele de copaci etc.
Rolul veverițelor în ecosistem
Veveritele de pamant au un mod foarte interesant de a-si transporta mancarea in scorbura: ele au obrajii foarte incapatori, asemeni unor buzunare, in care depoziteaza toata hrana pana la vizuina in care locuiesc.
Prin intermediul cozii lor, veveritele nu numai ca isi pastreaza intregul echilibru in miscare, mai ales in timpul salturilor, insa si comunica cu alte animale din specia lor. In plus coada le foloseste si pentru a se incalzi, dar si pentru a sari dintr-un copac in altul.
Curiozități și comportamente interesante
In ultimii ani veveritele au devenit animale de companie foarte apreciate si in special cele Degu pot fi usor de imblanzit, ele avand un temperament agreabil si jucaus.
Aceste micute rozatoare merita cu excelenta titlul de cele mai rapide, ele ajungand sa fuga cu pana la 20 de kilometri pe ora. In plus se catara si foarte bine, rapid si cu siguranta deplina.
Veveritele sunt foarte grijulii cu puii lor in special, dar si intre ele. Se apara reciproc fiind in stare sa isi dea viata pentru a salva un seaman de-al lor.
In afara de veveritele zburatoare, toate celelalte categorii sunt animale diurne.
Veveritele inoata ca un caine, insa ele au coada pe post de carma.
La noi in tara cele mai populare si raspandite sunt veveritele roscate.
Adaptările incredibile ale veverițelor
Veverițele au dezvoltat o serie de adaptări care le permit să supraviețuiască în medii diverse. De exemplu, veverițele zburătoare pot planifica salturi de până la 50 de metri datorită membranei lor unice. Veverițele de copaci sunt cunoscute pentru agilitatea lor, folosindu-se de ghearele ascuțite pentru a urca rapid pe trunchiuri abrupte. În plus, coada lor stufoasă le ajută să își mențină echilibrul și le oferă protecție împotriva frigului.
Relațiile sociale și comunicarea la veverițe
Deși majoritatea veverițelor sunt solitare, în perioadele reci sau de pericol, ele colaborează pentru a se proteja. Comunicarea se face printr-o combinație de sunete ascuțite și mișcări ale cozii, transmițând mesaje de avertizare sau chemări teritoriale. Veverițele folosesc și urme olfactive pentru a-și marca teritoriul și pentru a localiza hrana.
