Vulcanii noroioşi iau naştere undeva la aproape 3000 de metri adâncime în interiorul pământului pe terenuri argiloase care, în contact cu apa din pânză freatică, datorită presiunii gazelor naturale, împing tot acest amestec la suprafaţă, care se usucă la suprafaţă şi formează cratere conice ce se aseamănă cu un adevărat vulcan. Şi în România există o asemenea formaţiune, în judeţul Buzău, însă, înainte de a vă oferi mai multe detalii legate de vulcanii din România, este de menţionat acest fenomen la nivel mondial, deoarece ele sunt întâlnite foarte rar.
La ora actuală, în lume, sunt cunoscuţi aproximativ 1100 de astfel de formaţiuni, iar în Europa, mai mulţi sunt subacvatici, iar în restul lumii mai sunt întâlniţi şi în Siberia, Caraibe şi Australia. Astfel de fenomenene nu reprezintă un pericol aşa de mare, ca în cazul unui adevărat vulcan, însă şi legat de vulcanii noroioşi a avut loc o erupţie mai gravă, în insula Java din Indonezia, când vulcanii din localitatea Sidoarjo au erupt cu o intensitate mare, care a crescut în timp, ajungând la 125.000 de metri cubi de noroi pe zi.
În România, în Subcarpații de Curbură, pe suprafaţa a două comune, Berca şi Scorţoasa, în judeţul Buzău, pe o lungime de aproximativ 30 de hectare, se întinde o rezervaţie botanică şi geologică unică prin formă, caracteristici şi denumire. Locul despre care vă spun se numeşte Vulcanii noroioşi şi reprezintă mici cratere formate la suprafaţa pământului datorită erupţiilor de gaze din interiorul pământului care aruncă la suprafaţă apă şi nămol.
Fenomenul este întâlnit în două părţi, primul se numeşte Pâclele Mari, iar celălalt Pâclele Mici. Această zonă a fost declarată monument al naturii în anul 1924, datorită unicităţii unui astfel de fenomen şi mai ales că nu este foarte des întâlnit. Faţă de un adevărat vulcan, fenomenul din interiorul pământului este asemantor, de aici şi denumirea de Vulcanii noroioşi, însă în realitate ei sunt mult mai mici, componența lavei este diferită şi nici înălţimea ei nu depăşeşte 6 m înălţime.
Odată ajunşi acolo, vă veţi minuna de ceea ce natura este în stare să producă şi să vă ofere pentru a vă încânta privirea, veţi fi impresionaţi de zona în sine datorită aridităţii foarte mari, veţi rămâne plăcut surprinşi de flora care există acolo şi care s-a adaptat perfect salinităţii din zonă, iar dacă vă apropiaţi de vreun astfel de vulcan, o să auziţi intensitatea cu care noroiul din interior fierbe.
Mulţi au declarat că senzaţia pe care au avut-o, odată ajunşi acolo, a fost cea a unui extraterestru aflat pe o altă planetă, deoarece şi aspectul zonei se schimbă în funcţie de starea vremii. Dacă mergeţi să vizitaţi Vulcanii noroioşi pe timp de ploaie sau cu cer înnorat, pământul crăpat destul de adânc şi despărţit de crestele întărite la suprafaţă, capătă o nuanţă de gri închis şi platoul arată ca imaginile pe care le vezi cu luna.
Dacă însă mergeţi pe timp de soare şi cald, pământul uscat îşi schimbă culoarea trecând de la acel gri închis, la un galben aprins, exact ca în deşerturile africane. Pe platou, terenul este foarte uscat, în unele locuri nu este decât pământ sterp, fără nici un pic de vegetaţie, uneori sunt formate cratere care în interior circula noroi umed, iar la suprafaţă acesta s-a solidifcat.
Principalul element al platoului este apă, deoarece atunci când plouă, apa se scurge pe terenul denivelat şi se creează şanţuri adânci, uneori şi până la 3 metri, iar după ce apa s-a evaporat, rămân în urmă cratere şi crăpături care uimesc prin formele lor ciudate şi schimbătoare, pentru că următoarea ploaie care va veni, va schimba iar forma pământului.
Interesant este că, deşi în zona unui vulcan noroiul se aude bolborosind, când iese la suprafaţă el este rece şi asta se datorează faptului că se formează din straturile de argilă ale pământului. Şi ceea ce este cu denumirea de noroi, nu este altceva decât un amestec de roci cum sunt gresiile, ghipsuri, cuarţite, calcar şi bineînţeles argilele, care datorită presiunii antrenate în adâncimile Terrei şi în combinaţie cu apa, capătă aspect de noroi.
Puţin mai departe de zona cu cratere, peisajul de schimbă la 180 de grade şi o să vedeţi că zona aridă este înconjurată de o bogăţie de vegetaţie sălbatică şi de o floră deosebit de variată.
Copaci de toate formele, unii tineri şi mici, alţii mai bătrâni, plante care cresc pe un pământ uscat şi crăpat, tufe enorme de liliac şi diferite flori întregesc peisajul din Vulcanii noroioşi. Păduricea de liliac a fost considerată la fel de interesant de vizitat, ca vulcanii în sine. Tot aici, se întâlnesc Gărdurăriţa şi Obione verrucifera, două plante protejate de lege pentru că este singurul loc din Europa unde sunt întâlnite. Ele cresc în zona aceea, deoarece au nevoie de săruri pentru dezvoltare şi hrană.
Indiferent că veţi alege o vreme mai tomnatică sau una de vară pentru a vizita Vulcanii noroioşi, singurul lucru care vă rămâne de făcut este să vă bucuraţi de această mică parte din ceea ce există din punct de vedere turistic în România.
Aspectul actual al Vulcanilor Noroioși este rezultatul unui echilibru delicat între activitatea geologică și condițiile meteorologice. Craterele, de diferite dimensiuni, pot atinge înălțimi de până la câțiva metri, iar culoarea lor variază de la gri deschis la maro închis, în funcție de mineralele prezente.
Această rezervație naturală este nu doar un loc de vizitat, ci și un spațiu de educație ecologică și geologică, atrăgând anual mii de vizitatori, inclusiv cercetători și fotografi din întreaga lume. Traseele de drumeție amenajate permit explorarea sigură și accesibilă a zonei, oferind totodată puncte excelente pentru observații și fotografie.
