Pe continentul australian inclusiv in Tasmania si sudul Noii Guinee apare un rege al vazduhului – vulturul cu coada-pana – care intrece toate pasarile de prada din acest areal. Sunetele puternice pe care le scoate in timpul zborului peste toate vaile raurilor si peisajele deschise mlastinoase se aseamana cu un latrat al cainilor. Acest zburator cu silueta atat de impresionanta este vulturul cu coada-pana. Este o specie nemigratoare si foarte comuna in toata Australia.
Cu o anvergură a aripilor ce poate depăși 2 metri și o dietă variată, acest vultur domină cerul australian, fiind prezent inclusiv în Tasmania și sudul Noii Guinee.
Caracteristicile fizice ale vulturului cu coadă-pană
Are corpul foarte frumos, pus in evidenta de penajul in culori extraordinare, in nuante de gri-cenusii-maronii, crem-albe-galbui si rosiatice. Coada lunga si rasfirata poate fi admirata mai ales in timpul zborului. Corpul are lungimea de 0,81-1 m, anvergura aripilor de 1,8-2,3 m si greutatea de 2-5,5 kg. Intre mascul si femela nu exista un dimorfism sexual foarte pronuntat, cele doua exemplare difera putin prin marimea corpului.
Ciocul este mare, ascutit la varf si puternic curbat in jos. Ochii sunt mari, au irisul de culoare maro sau neagra, sunt pozitionati pe partile laterale ale capului. Acuitatea vizuala si simtul auditiv sunt foarte bine dezvoltate.
Alimentația și comportamentul de vânătoare
Picioarele sunt puternice, acoperite cu penaj in partea superioara, iar degetele prevazute cu gheare mari, negre, puternic curbate si ascutite. Cu ajutorul lor isi prinde prada formata din tot felul de animale, rozatoare, pasari, vulpi, marmote, caini, pisici, reptile, soparle monitor, canguri si alte vietuitoare. Ca si alte specii de vulturi mananca si starvuri.
Reproducerea și dezvoltarea puilor
Vulturul cu coada-pana isi face cuibul in copacii foarte inalti, la o inaltime destul de mare de sol, la mai mult de 15 m. Acesta este destul de mare, are inaltimea de 75 cm si diametrul de 1 m. Este construit din numeroase ramuri verzi de copac. Femela prefera sa cuibareasca pe stejarii seculari, pe carpeni sau pini. Perioada de imperechere are loc primavara, in luna aprilie.
Femela timp de 3-5 zile depune in cuib 2-3 oua albe cu mici pete maronii. Acestea sunt clocite timp de 45 de zile atat de femela cat si de mascul, schimbandu-se intre ei. Dupa eclozarea oualor apar puii care inca din prima clipa deschid ciocurile cersind mancare. Sunt hraniti de parinti timp de 3 luni cu bucatele de carne, apoi incep sa zboare si isi vaneaza prada singuri.
Totusi mai raman alaturi de parinti pentru inca trei luni pana sa devina independenti. Exemplarele tinere au penajul diferit de al adultilor, abia la varsta de 7-8 ani ajung sa aiba un colorit ca al acestora. Pe cap si in zona pieptului au nuante rosiatice cu pete maro-inchis, spatele este maro-roscat, in rest coloritul este predominant maroniu cu reflexii roscate in anumite zone. Coada este gri-inchis, iar aripile maronii.
Vulturul cu coada-pana nu este o specie in pericol de disparitie, face parte din ordinul Falconiformes, familia Accipitridae si are denumirea stiintifica de Aquila audax. Este cea mai comuna si cea mai mare pasare de prada din Australia.
Curiozități despre vulturul cu coadă-pană
Vulturul cu coadă-pană este capabil să urce până la altitudini mari, folosind curenții de aer cald pentru a economisi energie. O altă curiozitate este faptul că această specie poate vâna în echipă, mai multe exemplare colaborând pentru a prinde prăzi mari. Totodată, cuiburile vulturilor pot fi utilizate mai mulți ani la rând, ajungând să cântărească sute de kilograme datorită adăugării continue de crengi.
Rolul vulturului cu coadă-pană în cultura australiană
Această pasăre de pradă este considerată un simbol al libertății și puterii în cultura aborigenă australiană. Vulturul apare frecvent în povești și legende, fiind văzut ca un protector al triburilor. În prezent, vulturul cu coadă-pană este protejat de legislația australiană, iar imaginea sa este utilizată pe embleme și sigle oficiale.
