Publicarea pe Internet a peste 250.000 de documente in filmul Wikileaks pare sa-si nuanteze din ce in ce mai violent efectele, cel putin ciudate, asupra societatii, in special, asupra celei romanesti, oricum pusa la incercare de tehnicile meschine de supraveghere ale Securitatii si apoi, de expunerea mediatica a colaboratorilor sai. Scurgerile de informatii si publicarea lor la vizierul public nu se intampla de ieri, de azi, ba chiar au devenit aproape la fel banale ca urmaritul domestic prin gaura cheii; depinde, acum, cat de mult ne intereseaza discutiile in soapta, micile secrete murdare, dar savuroase, in vremuri de restriste, si cat de spectaculos ne sunt livrate. Si cum tehnicile de urmarire si interceptare ale informatiilor s-au subrezit, a fost nevoie de o gaura imensa prin care sa se scurga, precum deseurile, interesele ascunse ale S.U.A.
Wikileaks a adus in atentie o serie de documente secretizate, de interes public, asupra carora, insa, inca planeaza numeroase intrebari. O minte rece si conspirativa s-ar putea duce cu gandul la un teatru care adaposteste intentiile nu tocmai curate ale lui Julian Assange (editorul-sef), si nu numai, ci mai degraba manipulatorii. Anul 2010 a fost anul in care intreaga lume a stat, zi dupa zi, cu urechile la gura, asteptand, pe fondul haosului generat, publicarea urmatoarelor informatii. S-a pus problema libertatii de exprimare, a responsabilitatii imense in publicarea unor astfel de documente, indeosebi cand ochii intregii lumi erau atintiti asupra informatiilor furnizate. Sa fi fost manipulare, sau doar una dintre armele presei moderne?
Un lucru este cert: organizatia Wikileaks a putut schimba orisicand stirile, insa inevitabil, a manipulat prin simpla publicare a unor documente intr-un context nefavorabil celor implicati direct sau indirect, dupa caz. De pilda, in privinta Romaniei, au aparut informatii halucinante conform carora ar exista ideea unui stat, asa numit Romanova, format prin contopirea unor parti din Republica Moldova cu Romania.
Initial, ne poate bufni rasul, insa aceste informatii, mai mult sau mai putin hilare, au fost livrate intr-o perioada nu tocmai calma, cel putin in ceea ce privea Bucurestiul. Si mai mult ca sigur, ideea avea o radacina ruseasca, asa cum si presa centrala a sugerat la timpul respectiv. Pe de alta parte, si in presa internationala s-au vehiculat tot felul de teorii, una dintre cele mai interesante fiind aceea cum ca, in publicarea documentelor secretizate de Wikileaks ar fi intervenit interesele ascunse ale unor tari, cu scopul evident de manipulare a scenei mondiale, in vederea atingerii unor obiective mai vechi.
Totodata, deconspirarea poate fi considerata fara indoiala un instrument, perfid sau nu, de manipulare. Dar si actul in sine al manipularii, spre deosebire de cel al simplei deconspirari, poate avea un efect invers benefic asupra oamenilor si presei. Spre exemplu, in 2008, Assange a publicat manualele secrete ale religiei scientologia si avocatii bisericii au cerut stergerea lor imediata. Julian Assange le-a raspuns prin publicarea si celorlalte materiale, declarand ca nu va ceda in fata abuzurilor bisericii, asa cum nu a cedat nici in fata abuzurilor legale ale Pentagonului sau ale Bancii Elvetiei. In acest caz, prin deconspirarea acelor manuale, organizatia Wikileaks a reusit sa dezvaluie adevaratul chip al unei biserici si asa controversata si contestata, din cauza practicilor excentrice.
Exista voci care sunt de parere ca Julian Assange ar trebui vanat precum Osama bin Laden, pus la pamant si judecat; alte voci au spus ca ar trebui tratat precum un combatant al dusmanilor, un promoter al adevarului si libertatii. In definitiv, singurul punct relevant nuantat a fost acela al unor greseli de neiertat privind confuzia dintre securitatea nationala si abilitatea unei Administratii, oricare ar fi ea, de a-si urmari interesele. Altfel spus, daca Guvernul S.U.A. se simte rusinat din cauza unor scurgeri de informatii, nu inseamna ca este si indreptatit sa-si execute presa, mai ales ca documentele prezentate intregii lumi nu au periclitat nicium securitatea nationala, caci a fost vorba de urmarirea unor interese, decat de siguranta si securitate nationala.
Daca ne referim la presa, in special la Wikileaks, deconspirarea unor astfel de materiale inseamna si manipulare, chiar si pe fondul unor presupuse probleme de securitate nationala, chiar si cand partile implicate depun presiuni pentru a opri continuarea furnizarii informatiilor. S-a discutat intens pe marginea clipului publicat de Wikileaks, Crima colaterala in Iraq, (Collateral Murder in Iraq), daca titlul este sau nu manipulator. Assange a explicat ca atunci cand vorbim despre moartea unor omeni, este primordial sa manipulam, mai ales cand limbajul politic este emis in asa maniera, incat sa sune a adevar — aceasta este manipulare.
