Situat la circa 16 kilometri la sud de oraşul Kimberley, în provincia Northern Cape din Africa de Sud, Wildebeest Kuil Rock Art Centre este un sit cu gravuri în piatră, unele datând de 1200 – 1800 de ani. Complexul este administrat de Northern Cape Rock Art Trust în asociere cu Muzeul McGregor şi include un traseu în aer liber de aproape un kilometru, o ceainărie, un magazin, o sală de proiecţii cu filme despre arta rupestră.
Cercetătorii consideră că gravurile în piatră din această zonă sunt o formă de artă religioasă asociată cu ritualurile populaţiei locale San şi cu şamanismul. Conform unor ipoteze, reprezentările de pe pietre au fost inspirate de viziunile şamanilor aflaţi în transă, care transmiteau astfel mesajul primit. Gravurile de la Wildebeest Kuil sunt realizate în andezit, o rocă vulcanică de culoare închisă.
În cadrul Wildebeest Kuil Rock Art Centre, vizitatorii pot face tururi ghidate pentru a admira formaţiunile geologice şi desenele cu care acestea sunt acoperite. Regiunea este locuită de comunităţile Xun şi Khwe San, care au primit 1200 de hectare de teren printr-un program de reformă. Aceştia produc obiecte de artizanat tradiţionale, dar şi moderne, care sunt vândute apoi în magazinul centrului turistic.
Locul ales de artişti pentru a realiza gravurile în piatră avea, probabil, o semnificaţie religioasă în credinţa comunităţii, rocile respective fiind considerate un fel de „interfaţă” cu lumea spirituală.
Similare cu picturile rupestre, gravurile au fost realizate folosind o tehnică aparte, prin care suprafaţa andezitului este zgâriată cu o piatră ascuţită şi dură, pentru a expune astfel partea de culoare mai deschisă de dedesubt. În timp, şanţurile săpate au devenit la fel de închise la culoare ca partea din exterior.
Primele gravuri de la Wildebeest Kuil au fost consemnate de către geologul George William Stow, care a realizat reproduceri după acestea la începutul anilor 1870. O parte dintre còpii sunt expuse în cadrul centrului, iar câteva dintre ele sunt păstrate în colecţia de la British Museum. La începutul secolului al XX-lea, geologul şi botanistul Maria Wilman a publicat un studiu referitor la aceste gravuri, iar munca sa a fost dusă mai departe în anii 1960 – 1970 de către cercetătorii Gerhard şi Dora Fock. Astfel, în anul 1968, au fost identificate 178 de gravuri separate. De atunci, o analiză detaliată a scos la iveală peste 700 de marcaje în total, dintre care 400 sunt gravuri. Gravurile se deosebesc de majoritatea picturilor rupestre întâlnite în Africa de Sud prin aceea că redau în special animale mari, ca elefanţi, rinoceri, hipopotami, antilope şi mai puţin forme umane.
