Universul devine rapid o acumulare de intrebari la care nu putem raspunde. Atunci cand introducem conceptul de expansiune cosmica, nu putem intreba “in ce se extinde universul?”. Problema cu aceasta intrebare este includerea termenului spatial relativ “in”. Intrucat spatiul in sine se extinde, nu putem defini ce se afla “in afara”, deoarece “in afara” este, de asemenea, spatial relativ. Tendinta noastra de a viziona expansiunea drept invadarea membranei unui obiect a limitelor externe (la fel cum un balon se umfla intr-o camera), nu se potriveste in cazul universului. Asocierea pe care o facem intre cauza si efect ne impiedica atunci cand ne punem intrebarea “ce a fost inainte de univers?”. Deoarece “inainte” este relativ din punct de vedere temporal, aceasta intrebare se afla in afara limitelor. Chiar si intrebarea “cum a inceput totul?” este problematica. Aceasta a avut parte de numeroase raspunsuri, care mai de care mai complicat, niciunul sigur si majoritatea vagi.

Raspunsul cosmologic traditional este “Big Bang”. Conform teoriei Big Bang-ului, universul a luat forma dintr-un eveniment initial (denumit in mod eronat drept o explozie), care a rezultat in expansiunea universala – o expansiune care nu numai ca are loc si astazi, dar care se accelereaza cu timpul. Big Bang-ul explica de ce galaxiile se indeparteaza unele de altele – spatiul se afla in miscare, iar galaxiile il urmeaza. Din nefericire, acest model este limitat, deoarece defineste evenimentul genezei fara a dezvalui impulsul care l-a precipitat. Cosmologii nu pot explica conditia cosmica de la inceput (t=0), deoarece modelul Big Bang-ului incepe de la zidul lui Planck (numit dupa Max Planck, fondatorul teoriei cuantice). Desi numele sau sugereaza ca este un fenomen spatial, zidul lui Planck apartine de fapt timpului. Acesta este cel mai timpuriu moment in istoria cosmica pe care astronomii il pot descrie din punct de vedere fizic. Inainte de acest “zid”, legile fizice se descompun, sau mai corect spus, efectele mecanice cuantice, precum si incertitudinile inerente, predomina.

Zidul lui Planck a avut loc la o minuscula fractiune de secunda dupa Big Bang. Cat de minuscula? Un fizician ar spune ca acest zid poate fi gasit la “10 la puterea -43 secunde dupa Big Bang”. Putem traduce aceasta valoare la 0, 0000000000000000000000000000000000000000001 secunde. Pentru a evita necesitatea de a scrie din nou acest lung sir de zerouri, acest interval de timp poate fi numit “timpul Planck”. Exista mai multe “timpuri Planck” intr-o secunda, decat exista secunde in varsta universului. Desi aceasta era este infinitesimala, ea este semnificativa deoarece defineste bariera dupa care nu se stie nimic despre natura adevarata a universului. Unii teologi si filozofi ar putea afirma ca aceasta opacitate este inerenta in natura sa – mintile umane nu sunt capabile sa contemple inceputul universului. Chiar si multi cosmologi confirma un simt de agnosticism cosmic cu referire la acest aspect. Acestia cred ca Big Bang-ul a avut loc, dar nu pot explica principiile de functionare ale acestui eveniment la momentul zero. Ramane de vazut daca mintea umana va fi vreodata in stare sa depaseasca aceasta bariera. Stim ca exista o multime de lucruri care au ramas necunoscute si acestea ar putea ramane asa pentru multa vreme.

1 COMENTARIU

  1. V-aș fi recunoscător dacă mi-ați răspunde la o întrebare. Care este momentul în care cele patru forțe fundamentale ale universului s-au desprins din energia aflată în punctul care a explodat? Înainte sau după Zidul lui Planck.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.