Ne amintim ca 1 Iunie este Ziua Internationala a Copilului, mai degraba in virtutea unor obisnuinte, pentru ca, la televizor, mai apar doua-trei emisiuni, in grila de programe pentru respectiva zi, sporadic se mai organizeaza cate o activitate extrascolara, unii parinti isi scot copiii la plimbare sau la o prajitura, in oras, politicienii iar promit marea cu sarea pentru viitorul tinerei generatii, iar cei mai multi o ignora pur si simplu. Cam asa se intampla si cu Ziua internationala a femeii, sarbatorita pe 8 Martie. Peste amandoua sarbatorile pare sa se fi asternut praful si, probabil, la aceasta perceptie a sarbatorii a contribuit din plin vechiul regim, cel de pana in 1989, cu toate festivismele lui.
De fapt, exista doua zile “oficiale”, menite sa atraga atentia asupra celor mici, 1 Iunie si 20 Noiembrie – Ziua Universala a Copilariei. Prima a fost instaurata de tarile din vechiul bloc comunist si inca se mai celebreaza in tari de pe toate continentele, in timp ce cea de-a doua, aproape necunoscuta (cel putin la noi), este stabilita de Organizatia Natiunilor Unite. Daca 1 Iunie este Ziua Internationala a Copilului, in aproximativ 20 de tari de pe glob – Polonia, Romania, Bulgaria, Republica Moldova, alte tari au stabilit date diferite: Ungaria – in luna mai (ultima duminica), in Australia, Cuba – iulie, in Brazilia – octombrie, in Mexic – aprilie, in Argentina – in august etc.
Ziua de 1 Iunie a fost declarata ca Ziua Internationala a Copilului, dupa 1925, in fostele tari comuniste, cand, la Conferința Mondială pentru Protejarea și Bunăstarea Copiilor, de la Geneva, s-a semnat o Declaratie pentru Protectia Copilului, de catre 54 de tari. Pe de alta parte, in discursurile oficiale din Turcia, de exemplu, se subliniaza mereu, in legatura cu aceasta sarbatoare, ca isi are originea in aceasta tara, deoarece Ataturk, fondatorul Republicii Turce a dedicat ziua de 23 Aprilie, copiilor, in cadrul Marii Adunari Nationale, din 1920.
Stabilirea unor astfel de date este semnul pe care il dau oamenii maturi, cei care guverneaza sau fac parte din organisme internationale, ca nu le este indiferenta soarta celor mici. Carta Natiunilor Unite cuprinde un intreg capitol referitor la drepturile copilului (adica orice persoana cu varsta sub 18 ani), unde se mentioneaza, printre altele:
- dreptul de a purta un nume si de a apartine unei nationalitati;
- dreptul de a trai intr-un mediu familial sau de a beneficia de grija ambilor parinti, ori de cate ori este nevoie;
- dreptul la educatie;
- dreptul de a-i fi respectata opinia si de a i se lua in seama interesele;
- dreptul de a se exprima liber;
- drepturi legate de bunastare, sanatate, inclusiv pentru copiii cu handicap;
- dreptul la cultura, arta, recreatie;
- protectie pentru copiii refugiati sau pentru cei supusi diverselor forme de exploatare sau care sunt discriminati etc.
Pana la momentul elaborarii acestei Carte, secole de-a randul, diverse alte documente au incercat sa reglementeze si sa protejeze conditia copilului. De exemplu, invatamantul obligatoriu si gratuit a fost instituit, in Franta, inca din 1793, dupa Revolutie. In 1913, a fost creat primul organism international pentru protectia copilului. Anul 1946 inseamna crearea UNESCO (United Nations Educational, Scientific et Culturel Organisation) si a UNICEF (United Nations Children’s Fund). In 1959, ONU a adoptat Declaratia Universala a Drepturilor Copilului (la sugestia, se spune, a unui elev de gimnaziu, Rubab Mansoor, iar in 1989 – Conventia Internationala a Drepturilor Copiilor. In 2003, aceeasi organizatie a declarat ziua de 12 Iunie ca “Ziua Internationala impotriva exploatarii copiilor”.
Una dintre personalitatile cele mai devotate copiilor, din toate timpurile, a fost medicul pediatru si scriitorul polonez Janusz Korczak, evreu de origine, fondatorul unui orfelinat, care a ales, pentru convingerile sale si in numele dragostei pe care a purtat-o copiilor orfani, sa fie deportat, in timpul Holocaustului, in lagarul de la Treblinka, unde, desi avusese ocazia sa se salveze, a preferat, pana in ultima clipa, sa se ingrijeasca de hrana si sanatatea copiilor care au devenit victimele nevinovate ale nazistilor. Un minunat film – „Doctorul Korczak” – care prezinta aceasta dramatica si emotionanta poveste a fost facut de genialul regizor Andrei Wajda, in 1990.
Multi dintre copii se bucura in fiecare zi de atentia si grija parintilor. Altii duc povara unei vieti dificile, poate chiar dramatice, fara ca ei sa fie vinovati pentru acest lucru. Chiar daca 1 Iunie – Ziua Internationala a Copilului – trece pe langa noi, in graba, la concurenta cu o multime de alte lucruri carora, poate, am fi tentati sa le dam prioritate, nu e tarziu si nu e lipsit de semnificatie sa le spunem copiilor (copilului nostru si tuturor celorlalti) ca astazi, ca si ieri si mereu, ii iubim. Raspunsul va fi o fericire care nu se poate compara cu nimic altceva.
