Beneficiile râsului, ale acestei manifestări specifice fiinţelor umane, vizează o multitudine de aspecte, pe care, conştientizându-le, le putem valorifica, pentru a da vieţii mai multă semnificaţie şi autenticitate, un “vibe” mai bun. Râsul este o reacție emoțională și socială complexă, care are baze biologice comune cu alte specii (după cum arată studii recente), dar, la oameni, dobândeşte valoare simbolică, intelectuală și culturală unică, datorită capacităţii noastre de a înţelege infinita complexitate a lumii în care trăim.
Râsul/ beneficiile râsului – câteva repere “filosofice”
Într-o carte publicată la începutul secolului trecut, “Filosofia del ridere” (“Filosofia râsului”), italianul Angelo Fortunato Formiggini, specializat în filosofie morală, care a fondat şi o bibliotecă/ muzeu pentru tot ce ține de râs, spunea că, din punctul său de vedere, “râsul/ umorul este “cea mai înaltă manifestare a gândirii filosofice” (“massima manifestazione del pensiero filosofico”) şi că are o funcţie educativă majoră. Este semn al umanităţii, expresia unei libertăți mentale și morale, modalitate de conexiune între oameni, fel de a reflecta, de a păstra o distanță critică față de realitate sau de a lua un “răgaz” de la tumultul vieţii.
Râsul, mai spune autorul cărţii, presupune conștiința discrepanţelor dintre ideal și real, dintre norme și fapte, dintre aparență și esență şi permite înţelegerea şi evidenţierea acestor neconcordanţe fără încrâncenare.
Râsul, din perspectiva lui Henri Bergson şi a lui Sigmund Freud
Lucrări fundamentale despre râs și umor – dar din perspective foarte diferite – au scris, de exemplu, şi Henri Bergson, scriitor şi filosof francez, Laureat al Premiului Nobel pentru literatură, în 1927, şi Sigmund Freud, “părintele” psihanalizei.
Bergson, în lucrarea “Le Rire. Essai sur la signification du comique” (“Râsul. Eseu despre semnificaţiile comicului”, 1900) caută să explice ce este comicul și de ce râdem dintr-o perspectivă filosofică și socială. Este celebră definiţia bergsoniană a comicului – “le mécanique plaqué sur du vivant” (“mecanicul aplicat pe viu”) – altfel spus, râdem când vedem o “rigiditate mecanică” acolo unde ar trebui să fie flexibilitate umană. În plus, spune Bergson, obiectul comicului este întotdeauna omul (sau ceva ce imită omul). Natura, animalele, lucrurile nu ne fac să râdem decât dacă ni se par “umanizate”, ceea ce presupune rațiune, conștiință, adică râsul este un act de inteligență socială, nu de compasiune.
Sigmund Freud, în “Der Witz und seine Beziehung zum Unbewussten” (“Gluma şi relaţia sa cu inconştientul”, 1905), studiază mecanismele psihice ale glumei și râsului. Pentru el, râsul este o descărcare de energie psihică – o formă prin care inconștientul scapă de constrângeri. În viața psihică, multe dorințe, impulsuri și idei sunt reprimate (interzise social). Umorul / gluma permite exprimarea respectivelor idei într-o formă acceptabilă, iar râsul devine o supapă de siguranță (o formă de catharsis, de purificare) pentru inconștient.
Când o idee refulată “iese la suprafață” printr-o glumă, economisim energia care ar fi fost consumată pentru a o ține ascunsă. Această energie economisită se transformă în plăcerea râsului. Mai mult, gluma are nevoie de complicitate, râsul creează solidaritate inconștientă.
Beneficiile râsului şi mecanismele biologice pe care le declanşează. Râsul, cel mai bun medicament
Râsul este o reacție fiziologică și emoțională complexă a organismului, manifestată prin contracții ritmice ale unor mușchi ai feței și ai corpului, însoțite de sunete caracteristice. De obicei apare ca răspuns la umor, bucurie, ușurare sau situații sociale care provoacă o formă de surpriză plăcută. Implică mai multe regiuni cerebrale – cortexul prefrontal (interpretarea), sistemul limbic (emoțiile) și trunchiul cerebral (reflexul fizic al râsului).
Când ascultăm o glumă, creierul nostru construiește o așteptare logică (o schemă mentală), întâlnește o contradicție neașteptată şi o “rezolvă” rapid (simțim o dezamorsare a tensiunii). Râsul este însoțit de eliberarea de endorfine și de oxitocină, hormoni ai plăcerii și ai conexiunii sociale şi unul dintre beneficiile imediate este acela că scade nivelul cortizolului (hormonul stresului). Eliberarea de endorfine (veritabile analgezice naturale ale organismului) poate conduce (când este cazul) şi la ameliorarea durerilor (de cap, musculare etc.).
Pentru că râsul este însoţit şi de eliberarea de melatonină (hormonul somnului, care reglează ritmul circadian/ ciclul somn – veghe) şi generează relaxare musculară, intotdeauna o stare de bună dispoziţie (prin vizionarea unui film/ videoclip amuzant, rememorarea unei amintiri care ne face să râdem etc.) ne va pregăti si pentru un somn liniştit, odihnitor.
Râsul întăreşte şi sistemul imunitar, stimulând producerea de anticorpi şi, în general, sistemul de apărare al organismului în faţa bolii.
Beneficiile râsului pentru sănătatea inimii
Beneficiile râsului se regăsesc şi în felul în care influenţează funcţia cardiovasculară. Râsul determină o creştere a fluxului sanguin, diminuează inflamaţia arterelor, menţine sănătatea vaselor de sânge. Tensiunea arterială crescută poate fi combătută şi prin râsul “din toată inima”, care ajută la relaxarea vaselor de sânge (aşa cum relevă o serie de studii ştiinţifice).
De exemplu, la cea mai importantă conferinţă din lume, dedicată bolilor cardiace, susţinută de Societatea Europeană de Cardiologie, din Amsterdam, Olanda, a fost prezentat, printre altele, un studiu făcut cu ajutorul a 26 de voluntari, cu vârsta medie de 64 de ani, care sufereau de boală coronariană. De-a lungul a trei luni, jumătate dintre pacienţi au fost puşi să urmărească, o oră pe săptămână, două programe de umor diferite, în vreme ce ceilalţi au urmărit documentare sau alte emisiuni “serioase”.
La sfârşitul celor trei luni s-a constatat, prin măsurători, că cei din prima categorie au înregistrat îmbunătăţiri semnificative în privinţa cantităţii de oxigen din sânge şi că markerii inflamatori s-au redus, coordonatorii studiului insistând pe faptul că “terapia” prin râs ar putea aduce mari beneficii, ajutând şi la reducerea dependenţei de medicamente.
Beneficiile râsului din punct de vedere cognitiv, intelectual şi emoţional
Capacitatea de a ne amuza, de a râde, de a chicoti într-o împrejurare sau alta este considerată un semn de inteligență, este o dovadă de flexibilitate mentală, de recunoaştere a modelelor/ tiparelor (pattern recognition). Apoi, râsul la glume nu e doar despre “glumă”, ci și despre contextul social – râdem mai mult în grup decât singuri (chiar și la aceeași glumă). Râsul arată acceptare, apartenență, simpatie (chiar dacă uneori râdem din politețe sau pentru a ne sincroniza emoțional cu ceilalți).
Râsul nu este doar o reacție plăcută — este una dintre cele mai complexe și benefice activități ale creierului uman, iar beneficiile râsului asupra emoțiilor, cât și asupra funcțiilor cognitive și intelectuale au fost demonstrate/ măsurate ştiinţific.
Râsul ne ajută să reinterpretăm situațiile dificile, să le privim din alt unghi. Nu neagă suferința, dar o “domesticește” – o face suportabilă. Este un mecanism de autoapărare sănătos, nu o fugă de realitate.
Râsul stimulează zonele cerebrale asociate cu motivația și plăcerea. Persoanele care râd des tind să aibă o perspectivă mai pozitivă asupra vieții și să perceapă evenimentele negative ca fiind temporare.
Creierul “râde” inteligent…
Beneficiile râsului (cognitive/ intelectuale) se pot constata şi în privinţa creativităţii şi gândirii flexibile. Umorul presupune să vezi lucrurile dintr-o altă perspectivă (să detectezi incongruențe, paradoxuri, jocuri de sens). Această abilitate se corelează cu gândirea divergentă – esențială pentru creativitate. Râsul “dezlipește” mintea de rigiditate și încurajează soluțiile originale, echilibrează emisferele cerebrale (logica și afectivitatea).
Râsul crește fluxul de oxigen și circulația cerebrală, ceea ce îmbunătățește funcțiile executive, memoria, atenţia. Glumele, prin surpriză și plăcere, ajută la fixarea informațiilor — de aceea umorul este o strategie excelentă în învățare. Dezvoltă, în acelaşi timp, gândirea critică și metacognitivă. Pentru a înțelege o glumă, trebuie să “decupezi” două niveluri de sens – literal și ascuns – ceea ce solicită raționament abstract, analogic și inferențial (operație logică de derivare a unui enunț din alt enunţ). Umorul este o formă subtilă de antrenament intelectual — un joc cu logica şi sensurile, creează o stare optimă pentru învățare, creativitate și adaptare.
Aşadar, beneficiile râsului (reacţie care este o experiență globală a creierului, integrând rațiunea, emoția și corpul) arată faptul că putem fi lucizi, fără a fi cinici, profunzi, fără a fi posomorâți. “Râsul este un gest social, care cere inteligență și oferă bucurie.” (Henri Bergson)
Intr-o lume care ne oferă totuși (in pofida “derivei” in care pare a se afla) infinite motive de râs, ar trebui să profităm la maximum de acest atribut uman si de situațiile amuzante, comice, fie că vin din viața de zi cu zi sau din literatură, film etc., si să constientizăm functiile revigorante, psihologice, sociale, intelectuale ale râsului, pentru a fi mai sănătoși si mai fericiți.
