De-a lungul timpului oamenii au fost dispuși să încerce o multitudine de elixiruri și poțiuni, să se ungă cu creme care de care mai ciudate, toate în numele sănătății. Dar chiar și așa, doar o mică parte din acestea au revoluționat fundamental medicina.
În cele ce urmează vă prezentăm 6 dintre cele mai importante medicamente care au avut un impact major asupra omenirii.
• Penicilina – primul antibiotic
În anul 1928, bacteorologul scoțian Alexander Fleming se afla în procesul de sterilizare a unor plăci de cultură bacteriană ce au fost contaminate accidental cu mucegai. El a observat mai multe zone curate ce înconjurau coloniile de mucegai. Toxina din mucegai responsabilă pentru uciderea bacteriilor s-a dovedit a fi penicilina.
Mai târziu, patologul australian Howard Florey și biochimistul britanic Ernst Boris Chain au înregistrat un succes major în izolarea și producerea celui mai eficient medicament ce a salvat milioane de oameni, antibioticul.
O altă descoperire majoră realizată de Fleming a fost realizată tot dintr-o contaminare accidentală. Lizozimul enzimei antiseptice a fost descoperit în 1921 în urma unei contaminări accidentale a unei plăci de cultură cu proprii germeni ai unei răceli.
• Pilula contraceptivă – controlul populației
La începutul anilor 1920, omul de știință australian Ludwig Haberlandt a publicat o lucrare în care sugera că hormonii ar putea fi folosiți cu succes ca metodă contraceptivă a animalelor. Chiar dacă nu este foarte clar, se pare că la scurt timp după, acesta ar fi început să testeze preparatul hormonal în studii clinice. Haberlandt a făcut acest pas în ciuda criticilor grele venite din partea colegilor săi, care considerau contraceptivul un subiect tabu. Cu toate acestea, studiile sale s-au lovit de un final brusc odată cu sinuciderea sa în 1932.
A fost nevoie de mai mult de două decenii pentru ca studii suplimentare să fie realizate. Testările cu contraceptivele hormonale au fost efectuate pe oameni, la insistențele activistului social Margaret Sanger. Prima pilulă anticoncepțională a fost aprobată în anii 1960.
• Insulina – salvarea diabeticilor
Fără nici o îndoială, descoperirea insulinei a reprezentat un progres major în medicină. Până la descoperirea sa, cei care sufereau de diabet mureau de cele mai multe ori la o vârstă fragedă. Oamenii de știință canadieni Sir Frederick G. Banting și Charles H. Best, alături de colegii lor, sunt creditați de cele mai multe ori cu descoperirea și izolarea hormonului. Însă fiziologul român Nicolae C. Păulescu a fost cel care a realizat descoperirea cu mai mult timp înaintea canadienilor.
Păulescu a izolat insulina în 1916. Odată cu începerea Primului Război Mondial, a fost nevoit să-și închidă laboratorul și să amâne publicarea descoperirii sale până în 1921. Din păcate, lucrările sale au fost umbrite de publicarea lucrării canadienilor cu câteva luni mai devreme. Păulescu era respins și din cauza ideilor sale antisemite, iar premiul Nobel a revenit canadienilor.
• Bayer – descoperirea aspirinei
În 1899, Farbernfabriken vormals Friedrich Bayer & Co. a introdus aspirina, un medicament împotriva durerilor. Aceasta avea să ajungă unul dintre cele mai folosite medicamente din lume. Compania Bayer creditează sinteza acidului acetilsalicilic pur, ingredientul activ al aspirinei, chimistului Felix Hoffmann. Chiar și așa, zeci de ani de la introducerea aspirinei, fostul chimist al companiei, Arthur Eichengrun, a afirmat că el a inventat procesul de sinteză a compusului. Mai mult decât atât, el afirma că Hoffmann nu a făcut nimic altceva decât să ducă la îndeplinire indicațiile sale. Compania Bayer nu a recunoscut niciodată versiunea lui Eichengrun și continuă să susțină că Hoffmann a fost inventatorul.
• AZT – lupta împotriva HIV
În 1987, Administrația Alimentelor și Medicamentelor din Statele Unite ale Americii aproba zidovudina, cunoscută mai des drept AZT, pentru tratarea HIV/SIDA. Chiar dacă nu a fost capabil sǎ vindece boala, AZT-ul a reprezentat un progres major pentru prelungirea vieții celor bolnavi de HIV/SIDA. Zidovudina este un inhibitor puternic in vitro al replicării virusului imunodeficienței umane. În același timp, a fost și primul dintr-un grup de medicamente antiretrovirale, ce au devenit piatra de temelie a luptei împotriva HIV/SIDA. Datorită acestui medicament și celorlalte din același grup, numărul anual de decese cauzate de infectarea cu SIDA a scăzut semnificativ de la începutul secolului al XXI-lea.
• Clorpromazina – tratamentul depresiei
Introducerea în anii 1950 a tranchilizantului numit clorpromazină (cunoscut și ca torazină) a reprezentat un moment important în psihiatrie, dând naștere „revoluției psihofarmacologice”. Nu numai că a avut un succes fenomenal, dar a reprezentat baza generațiilor ulterioare de medicamente utilizate în tratamentul anxietății și depresiei. Mai mult decât atât, efectul pe care l-a avut asupra neurotransmițătorilor și receptorilor a prezentat o perspectivă asupra modului în care impulsurile sunt transmise de la un neuron la altul. Aceasta a dus la progrese majore în înțelegerea bolilor mintale și cognitive.
super articol!