Abraham Lincoln este unul dintre cei mai faimoşi preşedinţi pe care i-a avut Statele Unite. Volume întregi sunt devotate atât vieţii, cât şi morţii sale.
Asasinarea celui de-al XVI-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii a avut loc după doar câteva zile de la predarea generalului Robert E. Lee şi a Armatei Virginiei de Nord, a forţelor Uniunii conduse de generalul Ulysses S. Grant. Predarea însemna sfârşitul Războiului Civil American.
Pe 11 aprilie 1865, Lincoln ţinea un discurs în care sublinia planurile sale pentru pace şi reconstrucţie. În public se afla şi John Wilkes Booth, un actor foarte cunoscut, născut şi crescut în Maryland. Booth credea cu tărie în sclavie şi în supremaţia albilor. La auzul planurilor lui Lincoln, acesta se adresează unui însoţitor şi îi spune că acela avea să fie ultimul discurs al preşedintelui.
În primă instanţă Booth şi complicii săi îşi propun să-l răpească. Cum cele două încercări eşuează, aceştia decid că trebuie ucis. Conspiraţia lui avea să fie una foarte complexă. Booth se decide să-l asasineze pe preşedinte, pe vicepreşedintele Andrew Johnson şi pe secretarul de stat William Seward, toate cele trei crime trebuind să aibă loc în aceeaşi seară.
Booth aflase că preşedintele urma să asiste la o comedie de la Teatrul Ford şi îşi propusese să atace atunci. În acea zi preşedintele Abraham Lincoln nu era foarte decis dacă să meargă la teatru sau nu. Pe de o parte se afla soţia sa, care îşi dorea foarte mult să meargă, iar de partea cealaltă erau cei care se ocupau cu paza sa, care încercau să-l convingă să nu meargă de frica unui asasinat.
În cele din urmă se decide să asiste la piesa de teatru. Iniţial era planificat să fie însoţiţi de generalul Ulysses S. Grant. Acesta a fost nevoit să plece din oraş în ultima clipă. În acea noapte, cuplul prezidenţial asistă la piesă alături de maiorul Henry Rathbone şi de logodnica sa, Clara Harris.
Loja cuplului prezidenţial era păzită de John F. Parker, din paza prezindenţială. Nu se ştie exact unde era Parker în momentul în care Booth reuşeşte să intre la preşedinte. Una dintre variante prezintă posibilitatea că acesta îşi părăsise postul pentru a se duce să bea ceva (era un beţiv notoriu). Interesant este că acesta nu a fost niciodată tras la răspundere pentru ce se înţâmplase în absenţa lui.
La mijlocul reprezentaţiei, Booth intră în loja preşedintelui cu un cuţit în mâna stângă şi un pistol în cea dreaptă. El îl împuşcă în cap pe Abraham Lincoln şi îl taie la un braţ pe Rathbone, când acesta încearcă să intervină. Booth reuşeşte să scape şi sare de la balconul lojei ajungând pe scenă. Chiar dacă îşi rupe piciorul, criminalul fuge din teatru şi pleacă călare din Washington.
În primă fază publicul crede că totul face parte din scenariul piesei. Strigătul primei doamne îi face să înţeleagă că totul era adevărat. Un tânăr chirurg, care se afla în sală, dă primul ajutor, dar e conştient că rana e prea gravă.
Glonţul a intrat în capul lui Lincoln în spatele urechii stângi, a trecut prin creier şi a rămas înţepenit în spatele ochiului drept. Rana era prea gravă ca să poată supravieţui. Preşedintele a fost dus la o pensiune din apropiere şi a murit în dimineaţa următoare.
Celelalte ţinte au scăpat cu viaţă. Secretarul de stat, Seward, a fost înjunghiat de unul din complicii lui Booth, numit Lewis Powell. Fiul lui Seward era prezent şi a reuşit să-şi salveze tatăl. Celălalt complice, George Atzerodt, nu a avut curajul să-şi ducă la capăt misiunea şi să-l ucidă pe vicepreşedintele Johnson.
Veştile asasinării preşedintelui au călătorit repede şi până la sfârşitul zilei, steaguri din toată ţara erau coborâte în bernă, magazinele erau închise şi cei care până atunci se bucurau de sfârşitul Războiului Civil acum plângeau moartea preşedintelui.
Pe 21 aprilie, corpul lui Lincoln este dus la Springfield. Zeci de mii de oameni erau prezenţi pe întreg drumul trenului pentru a-şi arăta respectul. Lincoln este înmormântat în cimitirul Ridge, din apropierea oraşului Springfield.
În tot acest timp, soldaţii Uniunii se aflau pe urmele lui John Wilkes Booth, care fusese uşor recunoscut de cei prezenţi la teatru. După ce a reuşit să fugă din capitală, s-a îndreptat spre Maryland, unde şi-a tratat piciorul şi a făcut rost de o barcă spre Virginia.
Pe 26 aprilie, soldaţii Uniunii înconjoară casa în care Booth şi complicele său, Harold, se ascundeau şi îi dau foc în speranţa că îi vor forţa să iasă. Harold se predă, dar Booth rămâne înăuntru. În timp ce focul se intensifica, un sergent îl împuşcă în gât pe Booth, motivând gestul prin faptul că asasinul ridicase o armă. Booth moare în urma rănii.
Patru din conspiratorii lui Booth au fost condamnaţi pentru partea lor în asasinat şi executaţi prin spânzurare în iulie 1865; restul au fost condamnaţi la închisoare pe viaţă.
