Albina apartine familiei Apidae. Exista un numar mare de specii din aceasta familie, care traiesc izolat, si care depun ouale in cuiburi din pamant, tulpini goale de plante, casute de melci, sau constructii de zidarie. Acolo, le aprovizioneaza cu polen imbibat cu nectar. Albina transporta polenul, o parte prin gusa, iar o parte pe fasciculele de pe laturile abdomenului, pe buclele de peri ai coapselor, sau in ,,cosuletele gambelor”.
Rolul albinelor și viespilor de flori în polenizare
Albinele și viespile de flori joacă un rol crucial în menținerea echilibrului ecosistemului, prin contribuția lor esențială la polenizare. Cu un stil de viață fascinant, aceste insecte nu doar că adună polen și nectar, dar își organizează coloniile cu o disciplină remarcabilă. De la modul în care își construiesc cuiburile, până la complexitatea zborului și interacțiunilor lor, albinele și viespile de flori sunt adevărate minuni ale naturii.
Toate aceste specii, precum si bondarii, care formeaza colonii de albine-fara-ac din America de Sud, nu ingrijesc larvele, insa apara cuibul de dusmani, si sunt interesate de reglarea temperaturii din cuib, astfel avand grija de larve.
Larvele albinelor, sunt initial hranite cu suc intaritor, produs de glandele salivare ale albinelor lucratoare tinere. Daca larvele femele, provenite din oua fecundate, sunt hranite cu acest suc nutritiv, atunci ele devin matci; daca insa primesc de la inceput polen si nectar, atuci ele devin lucratoare.
Cum își organizează albinele și viespile de flori coloniile
Larvele mascule, provenite din oua nefecundate, sunt hranite exclusiv cu suc nutritiv. Intemeierea de colonii noi la albina-melifera se face prin ,,roire”. Dupa ce populatia coloniei si-a crescut matci noi, matca veche impreuna cu o jumatate din populatie parasesc stupul, inainte ca matca noua sa fi iesit din invelisul nimfal.
Emigrantii se aduna mai intai sub forma de ciorchine, pana ce cercetasii gasesc, un nou adapost, in care s-ar putea muta. Matca tanara ramasa, iese acum din invelisul nimfal, ea cauta sa iasa de asemenea cu ,,roiul suplimentar” si sa preia conducerea.
Insa, inainte de a trece la depunerea de oua, are loc fecundarea ei, in timpul ,,zborului de nunta”. Experientele efectuate au demonstrat ca o matca este fecundata adesea de doua sau de mai multe ori. Nici o alta insecta nu este atat de bine adaptata pentru vizitarea florilor, ca albina. Vizitarea constanta a florilor asigura acestora fecundarea cu polen, de aceeasi specie, iar memoria permite albinelor sa foloseasca pe deplin florile care se deschid numai la anumite ore.
Alimentația și sursele de hrană ale albinelor și viespilor
Dupa hibernare, albinele se instaleaza imediat ca o armata de colectori harnici, si ,,limbajul” lor le permite nu numai sa anunte tovaraselor de stup sursele de necar descoperite, dar le arata exact directia si distanta acestora.
Acest limbaj (al carui secret a fost descoperit de K. von Frisch) consta din ,,dansurile” specifice, pe care albinele le executa in intunericul stupului. Ritmul acestora, arata departarea pana la sursa, iar directia ,,dansului” in raport cu verticala, indica directia sursei de hrana in raport cu soarele.
Albinele care pornesc apoi in zbor descopera directia soarelui, chiar si dupa un petec de cer senin, deoarece ele pot sa se orienteze dupa directia de oscilatie a luminii polarizate.
Un alt mijloc, ce sta la dispozitia albinelor pentru gasirea hranei, este mirosul sursei de nectar, iar daca acesta nu are miros, atunci albinele se calauzesc dupa mirosul ramas la locul de colectare a nectarului, daca acesta a fost vizitat de alte albine. Astfel, orice teren de ,,pasunat” poate fi exploatat foarte bine de albine.
In felul acesta, albinele nu au numai o insemnatate economica (ca furnizori de miere), ci aduc un folos cu mult mai mare, prin faptul ca transporta polenul. Adeseori, fara interventia albinelor, nu se produce polenizarea.
Importanța albinelor și viespilor pentru agricultură și biodiversitate
Din aceasta cauza, pomicultorul cu experienta (daca nu este el insusi apicultor), va cauta sa aduca stupii apicultorilor in livezile sale. El trebuie, inainte de toate, sa-si dea seama ca familiile de albine sa nu sufere de pe urma aplicarii unor insecticide, dupa cum se intampla din pacate foarte des (prin folosirea cu nepricepere a acestor substante).
Sunt culturi preferate de albine ca surse de nectar (trifoi alb), alte culturi sunt alese ca surse de polen (rapita, sofran, papadia etc), iar altele sunt preferate si de albinele ce culeg nectar si cele ce culeg polen (sulfina).
La unele flori, albina se misca iute printre stamine, le trage spre ea cu piciorusele si musca grauncioarele de polen. Corpul lor cu perisori este mereu acoperit cu polen uscat. Albinele cercetase au un procent mai mare de polen lipit de perisorii de pe corp.
La multe flori, albinele sunt atrase de uleiul eteric si nu de polen. Dupa ce se intorc la stup, albinele aleg celule goale sau partial goale, in care depun rapid polenul, iar altele mai zboara la suprafata lor.
Albina are instinct natural – de a face rezerve de nectar si polen, pentru ca familia sa treaca iarna si perioadele cu lipsuri. Astfel, ele viziteaza florile, chiar si dupa ce nevoile normale au fost acoperite.
Impactul condițiilor meteorologice asupra activității albinelor
Cand temperatura este ridicata (vara, 30ºC), unele albine lucratoare aduc in stup apa, pentru scaderea temperaturii. Vanturile puternice le ingreuneaza zborul, iar vanturile calde le reduc secretia de nectar. Pe timp inourat, multe prefera sa ramana la stupi. O familie puternica este putin influentata negativ de conditiile atmosferice (in comparatie cu o familie cu un numar mic de albine lucratoare active).
In general, o cultura in stare buna atrage albinele si determina producerea de nectar si polen concentrat.
Adaptările evolutive ale albinelor și viespilor pentru colectarea polenului
Albinele și viespile au dezvoltat adaptări impresionante care le ajută să fie eficiente în colectarea și transportul polenului. Albinele au structuri speciale, denumite „cosulețe”, situate pe picioarele din spate, unde depozitează polenul colectat din flori.
Pe de altă parte, viespile nu colectează polen în aceeași măsură ca albinele, ci se hrănesc mai mult cu nectar și insecte mici. Această diversitate în comportamentul de hrănire le permite să supraviețuiască în diverse medii, contribuind în același timp la polenizarea plantelor.
