Animalele cu platosa (Dasypodidae) reprezinta urmasii unui mare grup de animale stravechi. Tatuul urias ajungea inainte la marimea rinocerului, pe cand animalele cu platosa (care traiesc acum) ajung cel mult la o lungime de 1,5 m.
Tatuul, un mamifer acoperit cu platoșă, este unul dintre cele mai interesante animale din fauna Americii de Sud și Centrale. Cu o carapace de protecție formată din plăci osificate și un stil de viață solitar, acest animal străvechi s-a adaptat perfect la mediul său.
De la speciile gigantice care cutreierau Pământul în vremuri preistorice, tatuul modern s-a adaptat pentru a supraviețui în savane, păduri și câmpii, folosind ghearele sale puternice pentru a săpa galerii și pentru a se ascunde de prădători. În prezent, tatuul este apreciat nu doar pentru aspectul său neobișnuit, ci și pentru rolul său ecologic important.
Caracteristicile fizice ale tatuului – De la platoșă la gheare
Toate animalele cu platosa sunt fapturi greoaie, cu capul alungit si cu botul lung, urechi mari, o coada lunga si puternica, picioare scurte, cu gheare puternice pentru sapat.
Denumirea de ,,animale cu platosa” provine de la urmatoarea particularitate: pe partea dorsala epiderma formeaza placi cornoase, carora le corespund osificatiile capului, trunchiului si cozii, dispuse in derma.
La aceste animale se formeaza uneori cate o carapace pe cap, umeri si spate, printre care sunt interpuse diverse braie dorsale, mobile. Braiele mijlocii, care folosesc la deosebirea specilor, constau din placi alungite, dreptunghiulare, pe cand carapacea de la umeri si de la mijloc se formeaza din placi patrate sau hexagonale, dispuse in randuri transversale.
Coada este si ea acoperita cu platosa. Partea ventrala a corpului, este acoperita cu peri teposi; dintre acestia unii sunt dispusi si printre placile carapacei. Coastele care sunt 10-12 la numar au o latime deosebit de mare si la unele specii ajung chiar sa se atinga. Unele vertebre cervicale izolate concresc mai mult sau mai putin intre ele.
Dintii au forma unor cilindri turtiti lateral, n-au radacini mari si nici smalt. Schimbarea dintilor se face partial.
Aceste animale sunt raspandite in America Centrala si de Sud. Traiesc pe sesuri deschise si nisipoase si ajung doar pana la marginea padurilor. Numai in timpul imperecherii, se gasesc impreuna mai multi indivizi ai aceleiasi specii.
Dieta și comportamentul de hrănire al tatuului
Toate animalele cu platosa se ascund pe cat posibil in timpul zilei, si de aceea isi sapa galerii. Hrana lor consta din insecte si larvele lor, precum si din melci si viermi; nu ocolesc nici animalele moarte (ajunse aproape in putrefactie). Numai in caz de mare nevoie, se hranesc cu radacini si seminte. Abia cand incepe sa se intunece, ele pornesc in cautarea hranei. Speriate sau urmarite, se ingroapa foarte repede si cu usurinta in pamant. In apa, se descurca destul de bine inotand.
Se deosebesc trei subfamilii: Dasypodinae (care s-ar putea numi ,,animale cu carapace moale”), Euphractinae (armadile) si Chlamypherinae (cartite-cu-braie).
La prima subfamilie, la tatuul cu carapace moale, platosa are 7-10 braie mobile, care la animalele vii sunt de consistenta semimoale. Se remarca patru degete functionale si un bot lung. Au dintii de acelasi fel, asezati intr-un singur rand scurt. La acest grup, apare fenomenul de embrioni multipli. Anumiti reprezentanti nasc mai multi pui, al caror numar este un multiplu de patru, toti de acelasi sex. Astfel la tatuul cu coasa scurta, dintr-un singur ou, prin diviziunea lui in 12 embrioni separati, se nasc 12 pui (toti de acelasi sex). Corespunzator, perioada de gestatie este foarte lunga.
Tatuul cu noua braie, este o specia cunoscuta din cele mai vechi timpuri. Teritoriul pe care traieste se intinde din America, din Texas pana in Grand Chaco. Daca socotim si coada, lunga cat corpul, animalul ajunge la o lungime de 80 cm. S-a ajuns la concluzia ca el alearga atat de repede pe sol, incat un om nu-l poate ajunge.
Tatuul cu peri teposi (sau tatupaiul indienilor Guarana) are o multime de peri teposi. Placile platosei lasa libere cateva portiuni din pielea groasa, incretita, de culoare galbena-bruna. Are o lungime de 50 cm (dintre care lungimea cozii este de 24 cm). Animalul traieste in pampasurile de langa Buenos Aires.
Tatuul cu sase braie are o lungime de 56-60 cm, inclusiv coada, lunga de 20 cm, si este de culoare galbena-cafenie. Traieste in vizuini, in forma de galerii (lungi de 1-2 m), pe care si le sapa singur. Intrarea (de forma circulara) are un diametru de 20-60 cm, in functie de marimea animalului. Catre capatul inchis, galeria devine mai lata, iar la sfarsit ia forma rotunda (astfel incat animalul se poate intoarce comod inauntru). De multe ori, aceste constructii sunt plasate sub cuiburi de furnici sau termite.
Animalele cu braie au multi dusmani printre carnivore, dar sunt vanate si de catre om. Se gasesc deseori in gradinile zoologice europene.
Pichy sau tatuul pitic este cel mai mic dintre animalele tatu, atingand doar lungimea de 25 cm.
Dintre celelalte genuri fac parte tatuul urias, raspandit din Guyana pana in Brazilia, si tatuul sfera, care traieste in Patagonia. Primul, tatuul cel mare din paduri, ajunge la o lungime totala de cca. 1 m sau chiar mai mult. Dentitia cuprinde la fiecare jumatate de maxilar, cate 25 de dinti.
Tatuul sfera este numit si ,,bila” pentru ca este singurul dintre toti tatuii care, atunci cand ii este frica sau este prins, isi ascunde capul, coada si cele patru picioare, formand din tot corpul o sfera. Poate fi rostogolit ca o minge in toate directiile, fara ca sa se desfaca.
Din subfamilia Chlamyphorinae (cartitelor cu baraie) face parte sorecele cu braie. In ceea ce priveste felul de viata, el aminteste de cartita. Este raspandit in vestul Argentinei. Lungimea corpului este de 13 cm, din care 3,5 cm revin cozii. Platosa este moale ca o piele. Acesta specie (denumita de spanioli si ,,bicho ciegos”) precum cea cunoscuta in Bolivia (Chlamyphorus retusus) se gaseste mai rar si se prinde greu.
Impactul tatuului asupra mediului și conservarea speciei
Tatuul joacă un rol esențial în ecosistemele în care trăiește. Prin săparea de galerii și hrănirea cu insecte și alte nevertebrate, acesta ajută la aerarea solului și la controlul populațiilor de furnici și termite. De asemenea, galeriile săpate de tatu devin adesea adăposturi pentru alte animale mai mici, care folosesc aceste locuri ca refugiu împotriva prădătorilor și a condițiilor meteorologice extreme.
Cu toate acestea, tatuul se confruntă cu numeroase amenințări, în principal din cauza distrugerii habitatului său natural și a vânătorii excesive pentru carne și platoșă. În multe regiuni din America de Sud, tatuul este vânat pentru consum uman, iar în unele cazuri, plăcile sale sunt utilizate pentru producerea de suveniruri sau obiecte artizanale. Din acest motiv, mai multe specii de tatu au fost incluse pe listele speciilor amenințate, iar eforturile de conservare sunt necesare pentru a proteja acest mamifer fascinant și străvechi.
