Animalele visează? Pentru cei care au un animal de companie, întrebarea pare retorică. Este de ajuns să observi pisica sau câinele dormind, pentru a te convinge că şi ele au, ca şi oamenii, activitate onirică – mişcările lăbuţelor, ale nasului, cozii, vibraţia mustăţilor, zgomote mici, ce altceva ar putea fi decât manifestarea a ceea ce se întâmplă în creierul lor în timpul somnului? Este însă o constatare empirică, iar răspunsul la întrebarea dacă animalele visează încă este căutat de specialiştii în domeniu.
Chiar şi în cazul oamenilor, teritoriul somnului şi al viselor este parţial explorat şi insuficient explicat ştiinţific, ascunzând încă mecanisme misterioase. Ceea ce se ştie, în cazul oamenilor, este că există mai multe etape ale somnului – somnul profund (cu unde cerebrale lente) şi somnul paradoxal (somnul cu vise), numit şi somnul REM (în engleză, “Rapid Eye Movement Sleep”, pentru că, în această fază, mişcarea globilor oculari este mai rapidă), aceste două cicluri repetându-se, alternativ, de 4 – 6 ori aproximativ, de-a lungul unei nopţi.
Se mai ştie că visele (la om) se dezvoltă prin conjuncția dintre somn paradoxal, memorie și limbaj. Chiar dacă structurile creierului necesare memoriei există într-o proporție mare şi la animale, se cunosc puţine lucruri despre capacitatea lor de memorare. Cu toate acestea, specialiştii spun că majoritatea animalelor (cu posibila excepție a insectelor și peștilor) au probabil “urme” memorate, necesare realizării viselor.
Dincolo de aceste constatări, începe marea zonă cvasiexplorată, care lasă loc multor interpretări, la care se adăugă, în literatura ştiinţifică actuală, întrebarea dacă animalele experimentează aceleași tipuri de stări de vis ca și oamenii.
Animalele visează? Ce spun studiile recente?
Cercetările științifice asupra viselor la animale sunt încă în curs de desfășurare și există diferite teorii și opinii în această privință. Deși nu există o concluzie definitivă, studiile au furnizat unele dovezi că animalele, în special mamiferele, ar putea avea experiențe similare cu visele. Iată câteva exemple și concluzii relevante:
Dacă se acceptă ca adevăr faptul că somnul paradoxal este însoțit de vise, toate păsările și mamiferele care au somn paradoxal ar trebui să aibă și vise. Cercetările asupra creierului animalelor au dezvăluit că multe dintre acestea prezintă activitate similară cu cea a creierului uman în timpul fazei de somn REM (Rapid Eye Movement). Analiza activității creierului anumitor specii pare să indice că acestea retrăiesc în mod regulat, în timpul somnului, evenimentele trăite în fazele de veghe.
Câteva experimente care arată că animalele visează
Un studiu din anii 2000 a arătat că, după ce se plimbă printr-un labirint, în timpul zilei, șobolanii sunt capabili să repete același drum în timp ce dorm. Când un șobolan este treaz, hipocampul său (parte a creierului responsabilă cu crearea și stocarea amintirilor) memorează tiparul neuronal necesar pentru a trece prin labirint. Mai târziu, în timp ce doarme, creierul său repetă modelul, indicând faptul că își amintește sau reînvaţă drumul prin labirint. Această descoperire a fost una dintre primele care sugerează că animalele ar putea avea vise complexe.
Cinteza-zebră se antrenează în vis?
Circa 20 de experimente recente demonstrează că cinteza-zebră australiană (Poephila guttata), o pasăre foarte cunoscută şi ca animal de companie, prezintă un model de somn similar cu cel al oamenilor, inclusiv somnul REM (somnul cu vise) şi, mai mult, aceste păsări cântă şi în visele lor, în somn mişcându-şi muşchii vocali ca răspuns la “muzica” din creier și pot fi chiar “păcălite” să cânte cu voce tare un sunet care le este redat în timp ce dorm. Aşadar, aceste mici păsări învață ascultând, exersând și poate chiar visând.
Când dorm, cintezele-zebră compun, de asemenea, variații ale cântecelor lor – în stare de veghe, aceste păsări colectează informații senzoriale şi produc schimbări adaptative, improvizând noi versiuni ale cântecului lor, repetate in vis. Cercetătorii se întreabă dacă aceste vise nu sunt mai degrabă niște algoritmi care funcționează în inconștientul păsării.
O curiozitate legată de cinteza-zebră este şi aceea că pasărea cântă ouălor pe care le cloceşte atunci când afară este foarte cald, pentru a încetini rtimul de dezvoltare a puilor şi pentru a-i pregăti pe aceştia pentru temperaturile ridicate când vor ieşi din ou.
Peştii visează ca oamenii?
Potrivit opiniei şi cercetărilor unui neurobiolog de la Universitatea Stanford, Philippe Mourrain, şi peștele-zebră (nu şi alţi peşti) experimentează somnul REM. Când doarme, tonusul muscular al acestui peşte scade, bătăile inimii devin aritmice, dar activitatea cerebrală rămâne similară cu cea a unui pește treaz.
Diferența notabilă dintre pești și oameni este că peștii nu își mișcă ochii în timp ce dorm. Această descoperire legată de pestele-zebră ar putea fi şi un argument că somnul REM, starea în care au loc cele mai multe vise, poate să fi apărut cu cel puțin 450 de milioane de ani în urmă.
“În urmă cu douăzeci de ani, mi s-a spus că peștii nu dorm – mărturisea Philippe Mourrain – acum vedem că aceste trăsături comportamentale există peste tot, de la insecte la păianjeni, la vertebrate. Și în timpul somnului REM, se pierde controlul asupra celor mai vitale sisteme de reglare ale noastre. Evoluția nu ar fi păstrat o stare atât de fragilă dacă nu ar fi avut o oarecare importanță”.
“Nu sunt surprins să descopăr – mai spunea acesta – că animalele visează ca noi și cred că, într-o zi sau alta, vom putea demonstra fără dubiu acest lucru […] Nu suntem singura specie capabilă să-și amintească și să învețe. Totul depinde de definiţia dată visului”. Pentru Mourrain, visul este o resetare a conexiunilor neuronale care pregătește sistemul nervos pentru ziua următoare, prin procese precum consolidarea memoriei și optimizarea cogniției.
Un alt argument în favoarea opiniei ca animalele visează a fost desprins din compararea animalelor adormite cu computerele al căror screen saver începe brusc să producă imagini aleatoriu, atunci când computerul a fost inactiv pentru un timp stabilit.
Pisicile visează? De ce dorm atât de mult?
Pisicile domestice au fost printre primele animale care au făcut obiectul cercetării viselor. Obișnuite să trăiască alături de oameni, ele își adaptează, în general, obiceiurile de somn la cele ale stăpânilor lor și parcurg şi ele fazele de somn profund noaptea. Dar, ca şi strămoșii lor, pisicile sunt animale “crepusculare”, ceea ce înseamnă că sunt foarte active în amurg și în zori. De aceea vin uneori să-şi trezească stăpânii dimineața devreme sau să fie neastâmpărate seara, alergând și sărind prin toată casa.
Unele pisici sunt nocturne și le place să fie afară noaptea, pentru a-și explora teritoriul, recuperând nevoia de somn ziua, pentru a-şi reface energia, pentru a scădea nivelul de stres, pentru a-şi îmbunătăţi memoria şi agilitatea. Pisicile pot dormi foarte mult şi de plictiseală, dacă nu li se acordă suficientă atenţie, dacă nu au cu ce se juca, dacă nu au spaţiu suficient pentru joacă etc.
Cercetările au evidenţiat că, la pisici, o structură a trunchiului cerebral numită “pons” (“punte” – un grup de nervi care funcționează ca o legătură între creier și cerebel) pare să regleze somnul REM.
Ce visează pisicile?
Ce visează pisicile când îşi mişcă lăbuţele, coada, când scot tot felul de sunete în somn? Probabil, ca şi în cazul oamenilor, retrăiesc amintiri din ziua precedentă – se visează la vânătoare, sărind, îngrijindu-se, apărându-se împotriva amenințărilor invizibile.
Somnul REM (somnul cu vise) reprezintă până la 60% din timpul de somn al pisicii, adică de trei ori mai mult decât la oameni. Apare de obicei la 20 de minute după începerea unei perioade de somn și durează aproximativ 2 până la 3 minute.
Nu trebuie deranjată niciodată pisica în timpul unei faze de somn REM, chiar și atunci când pare că are un vis urât. Acest lucru o poate destabiliza, îi poate dezechilibra ciclul de somn și timpul de odihnă. Pentru a garanta vise frumoase pentru pisica ta, asigură-te că are experiențe grozave în timpul zilei.
Faza de somn profund este foarte importantă pentru pisici, deoarece le permite să-și consolideze mușchii și oasele, să se regenereze. De asemenea, sistemul lor imunitar se revitalizează în această fază – este un somn “restaurator”. Pisicile tinere au nevoie de mai mult somn profund decât pisicile adulte. De altfel, pe măsură ce pisicile îmbătrânesc, timpul lor de somn profund scade.
Animalele visează – ce vise au câinii?
Când este vorba de această temă de cercetare – dacă animalele visează – câinii au prezentat un interes deosebit pentru specialişti, deoarece “modelele lor de somn par remarcabil de umane”, iar “la nivel structural, creierul câinilor este similar cu creierul uman” după cum observa un cercetător canadian, Stanley Colen, specialist în comportamentul canin.
Cei care au ca animal de companie un câine au observat, probabil, la acesta, în timpul somnului, manifestări specifice – mișcări inconștiente ale ochilor, ale lăbuţelor, uneori însoțite de mici zgomote. O astfel de situație poate dura câteva minute, mișcările musculare putând fi uneori destul de intense.
Un fapt surprinzător, descoperit în timpul experimentelor, în cadrul cărora au fost măsurate undele cerebrale, este acela că mărimea câinelui determină durata viselor acestuia. Astfel, un câine de dimensiuni mai mici va avea perioade de vis mai dese, dar mai scurte. Câinii mari au mai puține vise, dar durează mai mult.
Câinii încep să viseze la circa 20 de minute după ce adorm, petrec mai mult de o treime din timp dormind şi aproximativ 10% din timpul lor visând. Ce visează? Probabil că se plimbă, că simt mirosul mâncării preferate, că il provoacă pe stăpân să se joace sau alte întâmplări de peste zi. Oamenii de știință presupun că animalul este capabil să adune mai mulți factori biologici, senzoriali și emoționali în timpul somnului paradoxal și că aceștia pot provoca reacții fizice asociate. Ca şi în cazul pisicilor, câinii nu trebuie treziţi când visează, deoarece somnul şi visele contribuie la învățare și la o bună activitate a creierului.
Îşi amintesc câinii ce visează? Este o întrebare la care nimeni nu a putut răspunde până acum. Dacă, astăzi, este un fapt aproape general acceptat de oamenii de ştiinţă că animalele visează, alte aspecte, deocamdată, sunt imposibil de lămurit.
Când, cât si cum animalele visează? Câteva curiozităţi despre capacitatea de a visa a animalelor
Somnul este definit ca o stare fiziologică normală și periodică de repaus a ființelor, caracterizată prin relaxare musculară, prin încetinirea circulației sângelui, a respirației, necesară supravieţuirii şi redresării forțelor.
S-a studiat somnul a mii de specii de mamifere, pentru a se afla dacă animalele visează sau nu, şi s-a ajuns la concluzia că existența somnului paradoxal, cu vise (faza REM – cu mişcări rapide ale ochilor) la toate mamiferele este o certitudine, cu două excepţii probabile – delfinul și echidna (un mamifer cu corpul acoperit cu ace, asemănător cu ariciul).
S-a mai constatat că cei mai mari “visători” sunt două dintre cele mai primitive mamifere – armadillo uriaș (un animal exotic, cu corpul acoperit cu un fel de “armură”) și opossum, cu 6, respectiv 5 ore de somn REM şi aproximativ 18 ore de somn zilnic.
Se ştie, de asemenea, că fazele somnului paradoxal (REM) alternează cu fazele somnului cu unde lente. La om, prima perioadă de somn REM începe, de regulă, la 70 – 90 de minute după ce adoarme. Un ciclu complet de somn durează, în medie, între 90 şi 110 minute. Primele cicluri de somn cuprind perioade relativ scurte de somn REM şi perioade mai lungi de somn profund. De-a lungul nopţii, perioadele de somn REM cresc în lungime, iar cele de somn profund devin mai scurte.
Cu o medie de 2 ore de somn paradoxal pe noapte, omul se află între cârtiță și porc, mult în urma ariciului, pisicii sau liliacului. Durata medie dintre ciclurile de somn paradoxal apare, în medie, la fiecare 4 minute la șoareci, la fiecare 27 de minute la pisici, la fiecare 60 de minute la cai, la fiecare 90 de minute la om și la fiecare 100 de minute la elefanți.
Animalele visează? -Visul caracatiţei Heidi
În urmă cu câţiva ani, o caracatiță (care a primit numele Heidi) a fost filmată schimbându-și culorile în timp ce dormea. Filmarea o arată schimbându-şi culoarea de la o nuanță de alb, la galben și apoi la o nuanță de vişiniu, înainte de a se transforma într-un verde pestriț.
Videoclipul a devenit viral, milioane de oameni fiind fascinaţi de imaginea acestei caracatiţe şi de comentariul unui biolog marin, care atrăgea atenţia că felul în care se schimbau culorile exprimau, de fapt, un vis al caracatiţei – poate zărea (în vis) un crab, îl urmărea, îl prindea şi apoi se retrăgea, cu satisfacţie, în adâncuri, pentru a-l savura. Spectacolul este uimitor şi prin felul în care Heidi îşi schimbă culorile, dar şi pentru că, în calitate de spectatori umani, ne putem imagina visul caracatiţei.
Recent, o piesă a acestui puzzle despre visele fiinţelor non-umane a fost înţeleasă, până la un punct, în sensul că s-a descoperit că modele de schimbare a culorii la caracatițe sunt caracteristice pentru două stări de somn alternante – o stare de somn lent și o stare de somn REM.
În timpul somnului liniștit, caracatițele sunt nemișcate – pielea lor este palidă, ochii sunt îngustați. Somnul REM este surprinzător de diferit, caracterizat prin modificări ale culorii și texturii pielii, prin mișcări de pâlpâire ale ochiului, contractând ventuze pe brațe și zvâcniri musculare pe corp.
În ciuda asemănărilor dintre stările de somn ale caracatițelor și ale vertebratelor, inclusiv ale oamenilor, este puțin probabil, spun cercetătorii, ca tiparele lor de somn să fi fost stabilite de un strămoș comun. Este posibil ca aceste modele de somn similare să fi evoluat independent, în aceste două grupuri de animale, printr-un proces numit “evoluție convergentă”, ca răspuns la presiuni similare din mediul lor.
De ce delfinii nu visează?
La delfini și la câteva alte cetacee, somnul este “unilateral” – o adaptare la mediul acvatic. Delfinul, care nu se oprește niciodată să înoate (chiar și atunci când doarme), nu pare să aibă somn paradoxal (REM). În timp ce o emisferă a creierului prezintă semne tipice de somn cu unde lente, cealaltă emisferă rămâne trează. La aceste animale, respiraţia este voluntară, o particularitate ce le permite să asigure simultan două funcții vitale – somnul și respirația. A dormi cu tot creierul ar face ca animalul să nu mai respire și să moară.
Prin urmare, absența somnului REM ar conduce la concluzia că delfinii nu visează. Nu este însă o certitudine, pentru că, spun unii cercetători, este posibil ca delfinii să aibă somn paradoxal unilateral, ceea ce este însă imposibil de detectat sau explicat.
“Când animalele visează: lumea ascunsă a conştiinţei animale”
Homo sapiens are avantajul notabil ca, odată trezit din somn, să-şi poată aminti, să poată vorbi şi depune “mărturie” despre ce a visat. Din nefericire, nu putem întreba animalele despre ce se întâmplă în somnul lor, nu putem afla de la pisica sau de la câinele nostru dacă şi ce a visat.
Anul trecut, în 2022, David Peña-Guzmán, profesor asociat la Universitatea de Stat din San Francisco, a publicat o carte care s-a bucurat de un deosebit succes, atât în rândul cititorilor obişnuiţi, cât şi al specialiştilor, intitulată: “Când animalele visează: lumea ascunsă a conştiinţei animale”.
Autorul se întreabă dacă oamenii sunt singurii “visători” de pe Pământ şi ce se întâmplă în mintea animalelor când dorm, reunind cercetări comportamentale și neuroștiințifice despre somnul animalelor cu teoriile filozofice ale visului – “Experimentează animalele viziunile nocturne pătrunzătoare pe care le cunosc oamenii? Sau mințile lor pur și simplu se prăbușesc într-un vid psihic în care nu are loc nicio experiență conștientă?”. Visează animalele în imagini? Cine a fost primul “visător” de pe Pământ?
Peña-Guzmán subliniază că visele oferă o fereastră neprețuită către aspectele cognitive și emoționale ale fiinţelor non-umane, făcând posibil accesul la un tărâm misterios al experienței animalelor.
Este o carte care poate deveni o lectură fascinantă chiar şi pentru nespecialişti, care ne provoacă să regândim părerile noastre despre ce şi cum sunt animalele, precum şi relaţia noastră cu lumea vie, în general.
