Anserimimus este un dinozaur teropod din perioada Cretacicului superior, cunoscut pentru viteza sa extraordinară și strategia de supraviețuire bazată pe oportunism.
Descoperirea și clasificarea speciei Anserimimus
In urma cu aproximativ 84-65 de milioane de ani, in perioada Cretacicului superior, in era Mezozoica a trait un dinozaur teropod numit Anserimimus, care se remarca prin faptul ca alerga foarte rapid, membrele sale posterioare prin constructia oaselor lor si insertiile musculare puternice ii dadeau aceasta posibilitate de a fi un alergator foarte bun. Labele se terminau cu degete robuste si gheare groase, aplatizate, asemanatoare unor copite.
Membrele anterioare erau putin mai mici, dar si ele suficient de musculoase mai ales in partea de sus, iar faptul ca se terminau cu degete lungi prevazute cu gheare ascutite, plate si drepte, plasate foarte aproape intre ele, creau un aspect interesant si in acelasi timp ciudat labelor din fata. Probabil ca serveau la sapat in pamant sau dupa cum considerau unii cercetatori – la scormonit in musuroaiele cu termite.
Adaptări fizice și stil de viață
Se banuieste ca avea corpul acoperit cu piele groasa si solzoasa, dar nu atat de rigida ca la elefantii din ziua de azi. Gatul era foarte lung si flexibil, iar coada rigida, lunga si dreapta avea rol in mentinerea echilibrului mai ales atunci cand animalul alerga pe membrele sale din spate. Realiza pasi mari si rapizi, iar membrele din fata erau tinute de obicei strans lipite langa corp, cu labele in jos.
Dinozaurul Anserimimus era un animal omnivor care popula zonele impadurite si usor inundabile, iar hrana sa era formata atat din plante cat si din insecte, mamifere de dimensiuni reduse si dinozauri mici. Deseori avea obiceiul sa fure ouale din cuiburile altor dinozauri sau sa le manance fara frica puii lasati fara aparare de catre dinozaurii adulti. Orbitele mari arata ca avea acuitatea vizuala foarte buna, iar botul ce se asemana cu un cioc lung si drept era lipsit de dinti, de aceea hrana era inghitita intreaga.
Mediul de viață din Cretacicul superior
Uneori, cand vroiau sa prade cuiburile altor specii de dinozauri isi faceau o strategie in grup de 2-3 exemplare, in timp ce doi se hraneau cu lacomie cu ouale furate, al treilea era atent in jur pentru a-i putea atentiona pe ceilalti cand paznicul cuibului se apropia.
Ramasitele sale fosile – alcatuite din oasele unui membru posterior si ale unui membru anterior, o vertebra de la spate, cateva parti din pelvis si umar – au fost descoperite in Mongolia, in Desertul Gobi, in anul 1970, iar pe baza lor paleontologul Rinchen Barsbold a descris pentru prima data aceasta specie in anul 1988 si a numit-o Anserimimus planinychus. Cercetatorii au estimat lungimea unui Anserimimus adult ca fiind de 3-3,5 m, inaltimea de 1,8 m si greutatea de aproximativ 60 kg.
Dinozaurul Anserimimus face parte din ordinul Saurischia, familia Ornithomimidae.
Anatomia și rolul ciocului în dieta variată
Ciocul lung și drept al lui Anserimimus, lipsit de dinți, reprezenta o adaptare unică pentru dieta sa omnivoră. Acesta îi permitea să ciugulească plante moi, să spargă ouă sau să prindă insecte și mamifere mici. Fosilele descoperite arată că marginile ciocului erau ușor curbate, facilitând apucarea hranei.
Lipsa dinților era compensată de forța musculară a gâtului, care îi permitea să înghită hrana întreagă. Această caracteristică îl diferențiază de ceilalți membri ai familiei Ornithomimidae, fiind considerată o adaptare cheie pentru supraviețuire într-un ecosistem competitiv.
