Antilopa-elan traieste in peisajul arid al Africii Centrale si de Vest, mai ales in regiunile cu savane deschise, campii cu ierburi inalte, pasuni si paduri rare din Senegal. Face parte din suprafamilia cornutelor si este considerata cea mai mare antilopa din Africa, unele exemplare avand inaltimea la greaban de 1,6-1,8 m si greutatea de aproximativ 1000 kg.
De regula aceste mamifere copitate traiesc in grupuri familiare de 8-10 exemplare insa, in timpul migratiei se aduna in turme numeroase, se asociaza cu efectivele mari de zebre si pleaca din locurile uscate in apropierea vailor raurilor unde gasesc vegetatie din belsug. In perioada ploilor urca in zonele mai inalte, la deal, sau prefera ierburile proaspete care au aparut pe campiile care erau cu ceva timp in urma uscate de soare.
Comunicarea dintre ele se face prin sunete groase ca un grohait, sau prin mugetele stridente ale animalelor tinere. Hrana nu consta doar din ierburi ci mai ales din frunze, crengute fragede, iar uneori este completata cu fructe de plante salbatice.
Cu ajutorul membrelor anterioare lungi apleaca ramurile copacilor tineri si arbustilor si culeg mugurii si frunzele acestora. In zonele aride pot rezista destul de mult fara apa, insa daca au un rau in apropiere nu ezita sa isi potoleasca setea de cate ori doresc. De multe ori antilopele-elan sunt atacate de lei, hiene, caini salbatici, gheparzi si leoparzi.
Masculii sunt intotdeauna mai mari decat femelele si cantaresc mai mult. Au lungimea corpului de 2,1-3,5 m si greutatea cuprinsa intre 300-1000 kg. Coarnele masculilor sunt foarte mari comparativ cu cele ale femelelor, mai groase si mai rezistente, putin rasucite si curbate, ajung la lungimea de 1,2 m, iar la baza lor pe frunte prezinta un strat de par gros, incalcit, de culoare maro-inchis sau negru.
La fel ca la alte cornute si la antilopele-elan coarnele nu se schimba, nu sunt deloc ramificate, sunt niste excrescente osoase ale oaselor frontale, inconjurate de o teaca cornoasa. Corpul lor masiv este acoperit cu par scurt de culoare roscata-galbuie-deschisa sau inchisa, la unele exemplare mai mari cu o tenta gri-inchisa in zona umerilor si gatului.
Pe mijlocul spinarii au o dunga neagra, iar pe corp cateva dungi verticale galbui-albicioase. Coada este lunga de 60-90 cm. Dentitia lor are masele puternice, canini inferiori in forma de dalta, nu cuprinde incisivi si canini pe maxilarul superior. Ochii sunt mari, vioi, cu irisul de culoare inchisa, iar urechile mobile si lungi. Membrele anterioare si posterioare sunt mari si copitate.
Aceste antilope puternice se deplaseaza la trap, incet, pot alerga foarte repede, la galop, iar uneori fac salturi destul de mari, sarind chiar reciproc una peste alta. In perioada de imperechere masculii se lupta intre ei pentru dreptul la imperechere cu femelele. Isi aleg un teritoriu si il marcheaza intr-un mod cu totul deosebit fata de alte antilope. Isi apleaca la sol capul si coarnele, apasa fruntea cu smocul de par in pamant si il murdareste cu noroi si urina.
Apoi atinge fruntea de trunchiul arborilor si lasa urme de urina si noroi, care au un miros persistent. Femelele au o perioada de gestatie de pana la 9 luni, apoi fac fiecare cate un singur pui, care este alaptat timp de 6 luni. Antilopele-elan traiesc in grupuri mari in aceasta perioada pentru a-si apara mai bine puii de animalele salbatice de prada.
In Africa aceste antilope sunt crescute in captivitate pentru piele, carne si lapte. Fiind animale docile sunt usor de domesticit, se aseamana destul de mult cu vacile. Laptele de la antilopa-elan este mai gras si are un continut mai mare de proteine.
Antilopa-elan are denumirea stiintifica de Taurotragus oryx, face parte din ordinul Artiodactyla, familia Bovidae. Riscul de disparitie al acestei specii este redus. Speranta de viata la antilopa-elan este de aproximativ 25 de ani.
Video – Antilopa-elan (Taurotragus oryx):
