Bacteriologia – intre progres si amenintare

Bacteriile (din grecescul “bakterion”- “baston”), cuvant de la care a derivat si stiinta corespunzatoare, bacteriologia, sunt microorganisme unicelulare, care se gasesc peste tot, in apa, in sol, in aer, colonizeaza chiar si organismul uman (de exemplu, numai pe piele se gasesc peste 10 la puterea 10 bacterii, cam tot atatea la nivelul gurii, iar in intestin, un numar dublu). Multe dintre ele sunt utile si necesare (de exemplu, fara flora intestinala, procesul digestiei nu s-ar putea desfasura), dar si cele benefice pot deveni periculoase, daca depasesc un anume numar sau se gasesc acolo unde nu trebuie. Alte bacterii sunt patogene si genereaza reactii ale sistemului imunitar al organismului si trebuie tratate cu antibiotice.

In cele mai multe cazuri, maladiile bacteriene mortale sunt infectiile respiratorii grave, ca tuberculoza, care, intr-o vreme, a provocat, in lume, decesul a peste doua milioane de oameni anual. Spre deosebire de virusi, bacteriile nu au un nucleu celular bine marcat, se inmultesc prin diviziune celulara si se impart in trei categorii: alungite (bacterium), sferice (coci) si spiralate (spirillum). Unele sunt sporogene (bacili), ceea ce inseamna ca produc un fel de samanta, raspandindu-se foarte usor. Aparitia si multiplicarea acestor mici organisme depind de temperatura ambientala (unele prefera frigul, altele caldura, dar toate mor la 80-100 de grade Celsius), cu exceptia sporilor, care rezista pana la 120 de grade. Se estimeaza ca, in natura, exista intre 5-10 milioane de tipuri de bacterii, dintre care, cunoscute, sunt numai in jur de 8000. Doar intr-un gram de sol exista peste 40 de milioane de celule bacteriene, iar intr-un mililitru de apa dulce, circa un milion.

Existenta bacteriilor a fost banuita inca din Antichitate, pe seama lor punandu-se diferite boli, in special malaria, dar, fara microscop, identificarea lor era imposibila. Abia in secolul al XVII-lea, un invatat olandez, Antonie van Leeuwenhoek, a reusit sa vizualizeze bacteriile la un microscop construit chiar de el.

Bacteriologia, ca stiinta (ramura a microbiologiei), a aparut in secolul al XIX-lea, in stransa relatie cu descoperirile din chimie, devenind o disciplina autonoma prin contributia a trei savanti de marca: Louis Pasteur, care a creat bacteriologia aplicata, avansand teoria “germenilor”, adica descriind bacteriile ca germeni cauzatori de boala, care faceau ca organismul uman sa produca anticorpi, Joseph Lister, care a impus igiena medicala si a dezvoltat chirurgia in conditii antiseptice, si Robert Koch, care a pus la punct tehnologia culturilor microbiene in mediu aseptic. Cel din urma, in 1876, a reusit sa izoleze bacilul de antrax, prin cultivarea bacteriilor, in laborator, pe un mediu gelatinos, iar in 1882, a descoperit germenul patogen responsabil de aparitia tuberculozei, care ii poarta si numele – bacilul Koch.

O piatra de hotar in dezvoltarea bacteriologiei si in progresul medicinei a reprezentat-o crearea vaccinurilor impotriva mai multor maladii grave, produse de agentii patogeni – malaria, lepra, holera tuberculoza, tetanosul, difteria, sifilisul etc. Teoria agentilor patogeni, formulata de Louis Pasteur, potrivit careia bacteriile cauzatoare de boala erau transmise de la oamenii bolnavi la cei sanatosi, a schimbat fundamental atitudinea din spitale, introducandu-se procedeurile sterilizarii prin metode fizice (incalzirea) sau chimice (tratarea instrumentarului cu diverse substante, care sa omoare bacteriile), rata de supravietuire a pacientilor crescand semnificativ.

O jumatate de secol mai tarziu, bacteriologia purta inca amprenta fondatorilor sai, care, practic, au deschis calea si altor subramuri spectaculoase, precum bacteriologia medicala, bacteriologia farmaco-chimica, bacteriologia agronomica, industriala etc.

Descoperirea, clasificarea, identificarea bacteriilor si realizarea unor vaccinuri insemnasera, evident, un progres major, dar , pana pe la jumatatea secolului al XX-lea, problema tratarii pacientilor era inca nerezolvata. Anul 1928 marcheaza descoperirea, de catre Alexander Fleming, bacteriolog scotian, a antibioticelor. Accidental, Fleming constata ca mucegaiul (Penicillium notatum) distruge culturile bacteriene, ceea ce a dus la punerea la punct a retetei pentru obtinerea penicilinei, care are capacitatea de a inhiba formarea peretilor de celule bacteriene. In multe dintre discursurile sale, Fleming a insistat asupra utilizarii corecte a penicilinei, fara a se face exces, dar nici pentru o perioada prea scurta de timp, deoarece, in astfel de conditii, se dezvolta rezistenta bacteriilor la antibiotice.

Ulterior, Ernst Boris Chain, farmacolog australian, si Howard Florey, biolog englez, de origine germana, au sintetizat penicilina pura, care a devenit disponibila pe scara larga, dupa 1945. Toti trei, Fleming, Chain si Florey au fost rasplatiti, cu Premiul Nobel, pentru descoperirile lor. In anul 2000, in anumite clasamente, penicilina a fost apreciata ca descoperirea mileniului, avand in vedere ca a salvat, in timp, peste 200 de milioane de oameni. Treptat, penicilinei i s-au adaugat si alte medicamente menite sa lupte contra bolilor provocate de bacterii, descoperirea streptomicinei, de catre microbiologul Seman Abraham Waksman, in 1944, contribuind substantial la eradicarea tuberculozei endemice in tarile industrializate.

In prezent, bacteriologia medicala, pe baza prelevarii si analizei probelor de tesut, urina etc., are un rol important in identificarea bacteriilor care provoaca anumite boli, ajutand la stabilirea unui diagnostic si a unui tratament cat mai adecvat. Marea provocare pentru specialistii in bacteriologie este nu numai continuarea luptei contra agentilor patogeni, ci si identificarea acelor bacterii care au devenit multirezistente la tratamente, in paralel cu descoperirea altor antibiotice.

Razboiul bacteriologic

Paradoxal, progresele uimitoare ale bacteriologiei se asociaza, in perioada contemporana, cu unul dintre cele mai mari pericole pentru omenire – “razboiul bacteriologic” sau “razboiul biologic” – adica, posibilitatea folosirii anumitor micro-organisme sau toxine, pentru a distruge comunitati aflate in conflict. Un astfel de atac ar putea antrena milioane, chiar miliarde de victime. Din nefericire, puterea distructiva a unei astfel de arme nu a scapat neobservata de catre beligerantii diverselor epoci. Inca din cele mai vechi timpuri, s-a apelat, de exemplu, la otravirea fantanilor cu excremente sau se aruncau cadavre de oameni si de animale peste zidurile cetatilor asediate, desi, evident, la vremea respectiva, nu se stia ce sunt bacteriile.

In 1764, in lupta pentru cucerirea “Lumii Noi”, de peste ocean, un ofiter britanic, administrator colonial, a ordonat distribuirea de paturi infestate de bolnavi de variola, unor triburi amerindiene (indieni din America), ceea ce a avut ca urmare o uriasa epidemie in randul populatiei bastinase, murind peste 20 000 de persoane. In timpul razboaielor chino-japoneze si in cel de-al Doilea Razboi Mondial, japonezii au facut experimente cu arme biologice pe prizonierii de razboi. In aceeasi vreme, tot ca urmare a unor experimente, cu bacilul antraxului, intr-o insula din Scotia, efectele s-au perpetuat, in regiune, timp de o jumatate de secol.

In Uniunea Sovietica, in anii ’70 ai secolului trecut, in contextul “Razboiului rece”, s-a desfasurat un adevarat program, intitulat “Biopreparat”, pe (ironia sortii) “Insula Renasterii” (Vozrozhdeniya), timp in care peste 60 000 de angajati au lucrat la “arme biologice”, pe baza a diversi agenti patogeni provocatori de Ebola (febra hemoragica), tifos, pesta (ciuma), variola etc. In mod similar, s-au facut experimente, in secret, si in SUA, Irak, Africa de Sud.

In 1965, presedintele Statelor Unite ale Americii, Richard Nixon, a facut o declaratie unilaterala de renuntare la dezvoltarea si producerea de arme bacteriologice, fiind conservate numai mostre pentru cercetarea stiintifica. In 1972, o suta de tari au semnat Conventia pentru interzicerea armelor biologice, dar URSS, de exemplu, nu a renuntat la programul “Biopreparat” decat in 1992, dupa dezmembrarea Uniunii Sovietice.

In 1984, in Dallas, Oregon (SUA), discipolii unui asa-zis maestru spiritual, Bhagwa Shri Rajneesh, nascut in India si stabilit in SUA, au incercat sa controleze alegerile locale, infestand anumite locatii cu Salmonella, cazand victime peste 900 de persoane – situatie considerata ca fiind primul caz de bio-terorism de pe teritoriul american. In 2001, tot in SUA, mai multi oameni au murit, printre ei si un renumit fotograf, Robert Stevens, ca urmare a contaminarii anvelopelor cu antrax, la numai o saptamana dupa atentatul de la 11 septembrie, cand au fost distruse Turnurile Gemene, din World Trade Center, New York. Sapte ani mai tarziu, Bruce Ivins, cercetator american, specialist in arme biologice, angajat intr-un Laborator de cercetare al armatei, s-a sinucis, FBI facandu-l raspunzator pentru nefericitul eveniment legat de anvelopele infestate cu antrax, justificarea lui Ivins fiind ca nu ar fi primit niste fonduri solicitate pentru cercetarile sale.

Bacteriologia, ca orice alta stiinta, s-a nascut din dorinta si cautarile unor savanti de a face bine omenirii. Problema, astazi, mai mult ca oricand, este ca societatea, pe masura ce evolueaza, sa nu isi piarda reperele morale, fara de care orice progres stiintific devine inutil sau chiar periculos.