Ca ii avem sau nu, ca ii indragim sau nu, “banii vorbesc…”. Totul pare a se invarti in jurul banilor, de la cheltuielile cotidiene, la soarta omenirii, de la bucuria unui profit, pana la disperarea unei pierderi. Daca am fi atenti, probabil ca am constata ca nu exista zi in care sa nu spunem macar o data cuvantul “bani”.
Este realitatea care, de mii de ani, nu numai ca nu devine depasita, dar pare sa isi sporeasca importanta exponential, in raport cu felul in care omul, in general, isi concepe viata. E un paradox aici, deoarece, desi banii sunt, vrand-nevrand, suportul pentru indeplinirea idealurilor noastre, in aceeasi masura sunt sursa de frustrari si tracasari continue. O intrebare lamuritoare in privinta relatiei noastre cu banii ar fi daca acestia reprezinta un scop sau un mijloc.
Raspunsul corect, cel putin la nivel teoretic, ar fi ca banii sunt un mijloc de schimb (superior trocului), ca reprezinta intrumentul prin care evaluam valoarea unei marfi, un etalon de referinta si de comparatie. Daca gandim asa, este clar ca nimeni, niciodata, nu si-ar face dintr-o unitate de masura un scop. Ne propunem sa mergem la o scoala, sa obtinem o diploma, sa invatam o meserie si, pentru astfel de lucruri, ne folosim de bani (ca sa ne atingem scopurile).
Ne putem defini atitudinea noastra fata de bani, imaginandu-ne, de exemplu, ca ne aflam pe malul unei ape si ar trebui sa decidem ce sa facem cu apa respectiva: stam pe mal si doar o privim cum trece, ne aruncam in valuri si ne lasam dusi, la intamplare, de curenti, sau putem lua din apa respectiva atat cat ne trebuie pentru a ne face viata mai buna si mai frumoasa.
Banii- scurta istorie
La inceput, in epoca primitiva, inainte de a se inventa banii, a existat trocul, adica schimbul de marfuri.
Primele monede au aparut in urma cu aproximativ 3000 de ani, in cadrul civilizatiei sumeriene, acolo unde au aparut primele orase, primele scrieri, forme diverse de comert si, implicit, monedele de schimb, forma de evaluare a marfii, ca si in prezent.
In Grecia antica, inca din secolul al VII-lea i.Hr., se foloseau monede din argint si din bronz sau dintr-un aliaj de aur si argint (drahme, cu sensul de “un pumn de”), a caror valoare era garantata, prin sigiliu, de rege sau de conducatorul cetatii (orasului). Asadar, Grecia antica a fost motorul aparitiei monedelor in Europa.
Imperiul roman, pe masura dezvoltarii lui, a incurajat comertul si fabricarea monedelor, initial acestea realizandu-se la Templul zeitei Monetal (de unde si denumirea “moneda”). Multa vreme, monedele romane (“Aureus”) au fost folosite pe tot teritoriul Europei. Dupa destramarea imperiului, fiecare tara si-a conservat monedele proprii, a coror denumire se lega de anumite semnificatii. De exemplu, “francul” (insemnand “liber”) este moneda francezilor folosita din secolul al XIV-lea, fiind folosita pentru prima data pentru a plati rascumpararea (libertatea) lui Ioan cel Bun, rege la momentul respectiv; “tolarul” din Slovenia provine din “taler”, moneda din Evul Mediu; numele “silingului” austriac vine de la marcajul care se facea pe un bat, folosit la numaratoare.
In Evul Mediu, monedele din aur au fost, tot mai mult, inlocuite cu cele din argint, mai accesibile, si care au avut rolul de a dinamiza comertul.
Prima moneda Internationala
Prima moneda “internationala” a timpurilor moderne a fost batuta in Austria, in timpul imparatesei Maria-Terza de Habsburg (MTT – Maria Tereza Thaler), care s-a bucurat de succes in coloniile engleze si spaniole din America si pana in Africa orientala. Cuvantul “dolar” este o pronuntie americanizata a cuvantului “Thaler”, moneda Mariei-Tereza fiind prima folosita de proprietarii de plantatii din America de Nord.
Bancnota, menita sa inlocuiasca moneda, fiind mult mai usor de manevrat, si a carei valoare era garantata de depozitele de monede din ceea ce astazi numim Banci, a fost folosita, pentru prima data, de negustorii italieni, desi in China era cunoscuta inca din secolul al VIII-lea.
Dupa Primul Razboi Mondial, prin Acordul de la Geneva, s-a stabilit o paritate intre monede/bancnote si valoarea lor in aur (Gold Exchange Standard –GES), acord potrivit caruia doar dolarul si lira erau convertibile in aur. O astfel de conventie nu a durat prea mult timp, date fiind evenimentele care au marcat istoria din prima jumatate a secolului al XX-lea (criza economica din 1929, al Doilea Razboi mondial etc.).
In 1991, tarile europene au semnat Tratatul de la Maastricht, care prevedea punerea in circulatie a monedei unice, euro. In 2011, 17 tari erau in Euroland.
In prezent, relatia noastra cu banii tinde sa devina “ciudata”, din mai multe puncte de vedere, dar, in primul rand, din cauza “monedei scripturale”, a carei principala particularitate este ca poate fi creata “din nimic”. “Moneda scripturala” (in engl. “deposit money”) se refera la depozitele bancare, plati prin virament bancar, plati prin transfer bancar, conturile curente, conturile la vedere,conturi peste tot, un sistem coordonat virtual, cum virtuali, in mare masura, au devenit si banii. Intr-o asemenea realitate, bineinteles ca s-a inventat si “portmoneul electronic”. Probabil ca, in viitorul apropiat, daca banii sunt intr-un constant proces de devalorizare, noi insine ne vom dematerializa.
Cu bani mai mult sau mai putini virtuali, ne-am obisnuit sa gandim, in mod eronat, ca trebuie sa avem ceva (obtinut cu bani) – o casa de vis, ultimul tip de masina, un yacht, o insula personala, o proprietate pe pamant sau pe luna etc. – pentru a fi capabili sa facem ce vrem si ca acest fapt ne va permite sa fim, dupa aceea, fericiti, generosi, creativi s.a.m.d. In realitate, lucrurile stau exact invers: viata va dobandi sens daca ne vom concentra, mai intai, pe felul in care vrem sa fim (fericiti, inteligenti, creativi, generosi etc.), pentru ca, fiind asa, vom avea bani, vom dobandi lucruri, vom indeplini proiecte, vom fi respectati.
Pe de alta parte, nu putem ignora, ceea ce arata statisticile, ca 1% din populatia globului poseda 40% din bogatiile planetei, in timp ce 50% din populatia lumii traieste cu mai putin de doi euro pe zi.
Pana cand vom ajunge sa traim intr-o lume ideala, pentru ca, deocamdata, banii nu pot fi ignorati, poate ca ar merita sa incercam sa facem macar diferenta dintre a fi si a avea si sa actionam in acest sens.
