Bastionul Măcelarilor sau Turnul Măcelarilor, cum mai este cunoscut, este una dintre clădirile simbolice ale oraşului Baia Mare. A făcut parte din fortificaţia ce înconjura acest oraş.
Conform documentelor, în anul 1469 regele Matia Corvin a permis oraşului Baia Mare să-şi construiască ziduri de piatră pentru a se apăra de eventualele atacuri, iar zidurile au avut, ulterior, în componența lor şapte turnuri, printre care şi Bastionul Măcelarilor. Construit în anul 1547 de către Gaspar Dragyi, turnul avea rolul de a apăra poarta din sudul cetăţii, care era şi una din cele patru căi de acces în oraş.
Zidurile sale au fost realizate din piatră, având o grosime de un metru şi formă circulară. Cele două nivele ale sale aveau scopuri precise – primul este un spaţiu boltit în care se depozita muniţia (tocmai de aceea se numea şi Bastionul Muniţiilor), iar cel de-al doilea nivel are goluri spre exterior, care erau folosite ca metereze.
Fiecare din cele şapte turnuri ale cetăţii Baia Mare a primit numele unei bresle, asemenea celor din Braşov. Bastionul Măcelarilor a primit numele acestei bresle, deoarece aceştia aveau datoria de a-l folosi pentru a opri atacurile străine. Mai mult, breasla măcelarilor era cea mai numeroasă şi cea mai puternică în acele vremuri. Pe lângă acest bastion şi turn, existau şi Turnul Roşu, Bastionul Dogarilor şi Turnul de sânge.
Bastionul Măcelarilor este cunoscut şi prin prisma haiducului George Pintea – Viteazul, care a fost omorât aici. Acesta îl sprijinea pe principele Francisc Rakoczi, acesta din urmă vrând să cucerească cetatea Baia Mare. Pintea a cerut conducerii cetăţii să se supună principelui şi, pentru că a primit un răspuns negativ, a atacat-o, împreună cu oamenii săi, în anul 1703. În timpul luptelor, însă a fost împuşcat mortal, chiar în faţa porţii de sud, la intrarea în oraş.
Bastionul Măcelarilor este inclus în patrimoniul care aparţine Muzeului Judeţean Maramureş, dar apare şi pe lista patrimoniului naţional. De-a lungul timpului, din cauza intemperiilor, dar şi a diverselor evenimente istorice, a fost renovat şi refăcut de mai multe ori.
În anul 1567, zidurile au fost distruse în mare parte, turnurile având şi ele de suferit. A fost restaurat şi în perioada interbelică, dar şi în perioada regimului lui Ceauşescu. Locuitorii oraşului Baia-Mare se referau la el ca fiind “Piaţa ruşilor”, pentru că aici îşi desfăşurau vânzătorii de peste Prut activităţile comerciale.
Ultima lucrare de restaurare a Bastionului Măcelarilor s-a încheiat la sfârşitul anului 2011, când a fost inclus într-un circuit turistic naţional şi european. Cei care calcă pragul bastionului pot participa şi pot fi martori la diverse expoziţii de artă şi expoziţii cu tematică de istorie medievală, în interiorul turnului organizându-se ateliere meşteşugăreşti şi chiar o sală multimedia.
Cu o arhitectură robustă, tipică fortificațiilor medievale, Bastionul Măcelarilor impresionează prin grosimea zidurilor sale de piatră și prin poziționarea strategică. Acesta nu doar că oferea un punct de observație excelent, dar era și un punct de întâlnire pentru comercianții și artizanii orașului, fiind esențial în viața economică a comunității.
