Bazilica Romano-Catolică face parte din complexul catolic de la Oradea, alături de Şirul canonicilor şi de Palatul episcopal.
Ridicată în perioada 1752 – 1780, bazilica romano-catolică cu hramul Sfânta Maria este cel mai mare monument baroc din ţară. Edificiul a fost ridicat după un proiect realizat în anul 1750, aparţinând celebrului arhitect austriac Franz Anton Hillebrant, la invitaţia episcopului Forgach Pal.
Lucrările conduse de arhitectul Giovanni Battista Ricca au început abia în anul 1752, acesta făcând şi o serie de adaptări la proiectul lui Hillebrandt.
Ricca a decedat în 1756, astfel că lucrările au fost întrerupte şi reluate mai târziu de arhitectul Domenico Luchini în anul 1762, concomitent cu demararea construcţiei palatului episcopal. Biserica a fost sfinţită la 25 iunie 1780 de către episcopul transilvan Kollonitz Laszlo, numit, în aceeaşi zi, episcop de Oradea.
Bazilica este formată dintr-o navă principală cu o lungime de 70 de metri şi lăţimea de 30 – 40 de metri, două nave secundare şi două turnuri. La intrarea laterală a catedralei, se află câteva monumente funerare datând din secolele XV-XVI şi care au aparţinut vechii Catedrale a Cetăţii.
Altarele au un caracter clasicizant, fiind reprezentative pentru etapa târzie a barocului. Altarul principal a fost sculptat din marmură de Carrara de artistul italian Triscornia, în stilul neorenaissance, după planurile lui Toth Stefan. Cele două statui ale altarului principal îi reprezintă pe sfinţii Ştefan şi Emeric şi au fost executate în anul 1897.
Tabloul altarului, „Ridicarea la ceruri a Maicii Domnului”, a fost pictat în anul 1778 de către artistul austriac Vincent Fischer, în stilul lui Giovanni Battista Tiepolo. Orga datează din anul 1780, fiind realizată de Fridolin Festl şi dăruită catedralei de împărăteasa Maria Therezia.
Pereţii sunt acoperiţi cu marmură de Vaşcău şi Carrara. Fresca din cupola înaltă de 24 de metri a fost executată de Ioan Storno în anul 1778, în stil Il Correggro şi prezintă „Triumful ceresc al lui Cristos”. Celelalte picturi din bazilică au fost realizate de pictorul Francisc Storno în secolul al XIX-lea.
În faţa bisericii, se află statuia de bronz a Sfântului Ladislau, ale cărui moaşte sunt adăpostite în bazilică. Un bust de 60 de centimetri din argint aurit, reproducând fidel tresăturile Sfântului Ladislau, conţine o bucată din craniul acestuia. Pe lângă această statuie, se mai află şi o alta, a regelui, care este cea mai veche statuie sculptată în piatră în stil baroc din Oradea.
În anul 1991, biserica a fost ridicată la rangul de bazilică de către papa Ioan Paul al II-lea.
Complexul în care se află bazilica include și Șirul Canonicilor, o serie de clădiri istorice ce au adăpostit clerul catolic, și Palatul Episcopal, reședința liderilor religioși locali. Aceste edificii completează bazilica, formând un ansamblu arhitectural și spiritual de excepție.
Pe lângă slujbele religioase, bazilica găzduiește concerte de muzică sacră, expoziții de artă religioasă și alte evenimente culturale, atrăgând vizitatori din întreaga lume. Fiecare colț al acestui complex este încărcat de istorie și povestește capitole importante din evoluția spirituală și culturală a Oradei.
