Scaunul oficial ecleziastic al papei si catedrala a Romei, Bazilica San Giovanni in Laterano, aflata in Roma, Italia, este prima care a fost construita si, in acelasi timp, cea mai veche dintre marile biserici patriarhale ale Romei. Acest lacas sfant a fost construit pe terenul unde se aflase inainte palatul familiei Laterani, membrii acesteia fiind, sub cativa imparati, administratori. Mai tarziu, si anume in anul 311, a ajuns in proprietatea imparatului Constantin, pentru a fi apoi preluata de Biserica. Doi ani mai tarziu, in 313, aici avea sa se intruneasca un conciliu al episcopilor, acestia intalnindu-se pentru a declara secta donatistilor ca fiind eretica.
Din acest moment si pana in zilele noastre, bazilica a reprezentat centrul vietii crestine din orasul Roma, precum si catedrala Romei. Totodata, acest lacas sfant a servit ca resedinta a papilor. Nu se cunosc foarte multe detalii referitoare la constructia initiala, insa cu toate acestea, se presupune ca era foarte mare, bazilica fiindu-i inchinata lui Iisus Hristos Mantuitorul.
In secolul al X-lea, avea sa fie sfintita pentru prima oara, cu numele de Sfantul Ioan Botezatorul, ca mai apoi, sa fie iarasi sfintita, de aceasta data, in secolul al XII-lea, sub numele de Sf. Ioan Evanghelistul. Si, desi biserica a fost consacrata de doua ori, pentru crestinii obisnuiti, lacasul sfant a ramas in continuare inchinat lui Iisus Hristos Mantuitorul, de altfel, ca toate bisericile patriarhale.
Numai ca, atunci cand scaunul pontifical a fost mutat in anul 1309 la Avignon, in Franta, San Giovanni in Laterano a inceput sa traverseze o perioada de decadenta. In acelasi an, a izbucnit un incendiu devastator, ca cincizeci de ani mai tarziu, in anul 1961, sa izbucneasca un altul, ambele producandu-i constructiei initiale pagube de neimaginat. Grandoarea arhitecturala se pierdusera deja si, chiar daca a fost reconstruit, nimic din ceea ce a insemnat splendoarea vremurile apuse nu a putut fi readus la viata.
Tocmai de aceea, atunci cand papalitatea a revenit la Roma a decis sa construiasca Palatul Vaticanului ca nou sediu al scaunului pontificat. Dar aceasta bazilica nu a fost uitata, reprezentand de-a lungul urmatorilor ani un simbol al vietii crestine din Roma. Perioada de tihna prin care bazilica a trecut timp de un secol a fost absorbita in anul 1585, cand papa Sixtus al V-lea a comandat demolarea lacasului sfant si ridicarea pe acelasi teren a unui alt lacas sfant; e drept ca era nevoie de restaurari masive, insa decizia lui Sixtus al V-lea nu a fost privita la acea vreme cu mare entuziasm.
A urmat, asadar, un sir lung si aproape neintrerupt de lucrari de restaurare si reconstructie ale celei mai importante catedrale din Roma. Cu toate ca, in prezent, Bazilica San Giovanni in Laterano este depasita ca dimensiuni de catedrala Sfantul Petru, unde au loc majoritatea ceremoniilor papale, acest lacas sfant ramane intaia catedrala a Romei si, totodata, scaunul oficial ecleziastic al papei, in calitatea sa de vicar al Romei.
De asemenea, aceasta catedrala este considerata de catolicii din intreaga lume biserica-mama. Este si un giuvaier arhitectonic, chiar daca, atunci cand lui Borromini i s-a dat sarcina de a restaura biserica, i-a oferit un aspect mai mult baroc, contrastand fatada vechii biserici. Ceea ce impresioneaza, mai mult decat atat, este fatada estica, aceasta fiind reprezentativa pentru Bazilica San Giovanni in Laterano. De remarcat, in acelasi timp, sunt si elementele Rococo ce se regasesc pe o serie de sculpturi care ii reprezinta pe cei 12 apostoli. Tot aici, se mai afla si sase morminte papale: Clement al IV-lea, Clement al XIII-lea, Martin al V-lea, Alexandru al III-lea, Leo al XIII-lea si Inocentiu al III-lea. Ultimul papa care a fost inmormantat aici a fost Leo al XIII-lea, ramasitele urmatorilor papi fiind gazduite de Basilica San Pietro.
