Biserica evanghelică din Saschiz este un monument istoric din judeţul Mureş, fiind înscrisă şi în Patrimoniul Mondial UNESCO. Biserica a fost ridicată de saşii din localitate, chiar pe locul în care s-a aflat o basilica romanică.
Construcţia bisericii a început în anul 1493, fiind terminată, în mare parte, în trei ani. Lăcaşul religios a fost închinat regelui Ştefan I al Ungariei, motiv pentru care este cunoscută şi ca „Biserica Sf. Ştefan”.
Mare parte din cheltuieli au fost acoperite de donaţiile pe care le-a acordat Sibiul satului Saschiz, care făcea parte din cele Şapte Scaune Săseşti. De altfel, aceasta nu a fost singura biserică din localitate – mai existau încă şase, iar Saschizul era deseori numit „Siebenkirchen”, adică oraşul cu şapte biserici. Astăzi, numai patru dintre ele mai sunt vizibile.
Biserica evanghelică Saschiz impresionează, ca şi celelalte biserici fortificate din Transilvania, prin dimensiunile deloc modeste. Stilul arhitectural folosit este cel gotic, iar materialul folosit în ridicarea ei a fost piatra de carieră. Biserica este una de tip sală, fiind apărată de 22 de contraforturi.
De altfel, deasupra navei şi corului se află un etaj fortificat, iar drumul de strajă asigura accesul în cazul unui asediu. Arcurile au fost prevăzute cu guri de tragere, ale căror urme sunt încă vizibile. Având în vedere că cetatea de la Saschiz a fost ridicată pe o colină, destul de departe de vatra aşezării, biserica era deseori folosită drept adăpost.
Toate lucrările la biserica evanghelică de la Saschiz au fost finalizate în anul 1525, cheltuielile fiind în continuare acoperite de Sibiu. De asemenea, biserica a fost scutită de livrările de produse pe care bisericile obişnuiau să le facă pentru armată, iar din anul 1503 şi până în 1507 a beneficiat de o indulgență papală. Această indulgență a fost acordată pe bani, o obişnuinţă a Bisericii Catolice.
Sala din care este alcătuită biserica evanghelică de la Saschiz este lungă şi lată. A fost construit şi un cor, în anul 1496, care are trei laturi. Accesul în biserică este posibil prin partea vestică, unde au fost ridicate două turnuri din cărămidă, de dimensiuni relativ reduse.
Pereţii lăcaşului religios au metereze, accesul la ele făcându-se printr-un coridor de lemn. Chiar şi sacristia a fost înzestrată cu un turn, aceasta aflându-se deasupra etajului fortificat. Nu lipseşte nici orga care, iniţial, a fost amplasată deasupra altarului, dar care a fost mutată în partea vestică, în secolul al XVIII-lea.
Turnul principal al bisericii evanghelice de la Saschiz a suferit câteva modificări, fiind supraînălţat în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Se află la aproximativ 10 metri de sacristie şi are câteva guri de tragere. Etajele iniţiale au fost construite din piatră, însă modificarea ulterioară i-a adus şi etaje din cărămidă.
Supraînălţarea sa a însemnat şi schimbarea rolului pe care îl avea – în 1677, a devenit clopotniţă. La doar câţiva ani de la acest eveniment, turnul a fost mistuit de două incendii, iar forma de astăzi datează din 1832. Etajul superior conţine o figurină, botezată de locuitori Bogdan, care se mişca odată cu bătăile ceasului.
Biserica evanghelică de la Saschiz se poate vizita, însă doritorii trebuie să se intereseze din timp de programul de funcţionare – sunt anumite perioade în care ea este închisă (de exemplu, pe timp de iarnă sau în timpul slujbelor).
Interiorul bisericii este decorat cu fresce vechi care ilustrează scene biblice și evenimente istorice, fiecare pictură fiind o poveste în sine, reflectând adâncimea spirituală și artistică a comunității care a trăit aici.
În apropierea bisericii, cimitirul vechi adăpostește cruci din piatră sculptată și cripte vechi, oferind o mărturie emoționantă a vieții comunității sasești care a prosperat cândva în această regiune.
