Biserica medievală din Gurasada este un monument istoric al judeţului Hunedoara, fiind una dintre cele mai vechi lăcaşuri religioase din acest teritoriu – a fost atestată pentru prima dată la sfârşitul secolului al XIII-lea. Poartă hramul „Arhanghelul Mihail”.
Biserica de la Gurasada a fost ridicată din piatră, fiind printre primele astfel de lăcaşuri construite din acest material. Mai mult, reprezintă începutul arhitecturii tradiţionale, de sat. Biserica este deseori caracterizată drept ciudată, pentru că nu se încadrează în tipologia celorlalte biserici – acest lucru se datorează faptului că a fost ridicată în patru etape, de meşteri diferiţi.
Cei care ajung să o viziteze sunt surprinşi atât de faptul că lăcaşul are două turle, cât şi de faptul că jumătate din ea e netencuita, în timp ce cealaltă jumătate este acoperită cu var alb.
Prima etapă a ridicării bisericii medievale din Gurasada ar data din secolele X-XI, când edificiul a fost construit din piatră de râu şi de carieră. Clădirea era cvadrilobă şi avea abside semicirculare.
A doua etapă a avut loc prin anul 1300, când s-au adăugat pronaosul rectangular şi priscomidierul. Apoi, în secolul al XIV-lea, pronaosul a fost compartimentat cu ajutorul unor bolţi, fiind adoptată o arhitectură romanică. În anul 1765, a avut loc ultima etapă, în cadrul căreia s-a ridicat clopotniţa.
Istoria bisericii medievale din Gurasada este destul de controversată, specialiştii având ipoteze diferite atât în în ceea ce priveşte anul ctitoririi, cât şi în ceea ce priveşte ctitorii ei. Unii sunt de părere că ar fi fost ridicată de familia Akos din Ilia, nobili maghiari, undeva la sfârşitul secolului al XIII-lea. Cu toate acestea, ipoteza este infirmată, unii istorici fiind de părere că ea a fost construită de cneji locali, dar anonimi.
Biserica are dimensiuni modeste, însă frumuseţea să nu constă în acestea. Exteriorul este destul de sobru, doar ferestrele ieşind în evidenţă prin forma lor alungită. Pereţii exteriori nu sunt pictaţi, scenele biblice fiind reprezentate pe cei interiori. Sunt prezente două straturi – un strat medieval şi unul modern. Specialiştii cred că primele picturi au fost realizate în secolul al XIV-lea, însă acestea sunt aproape şterse.
În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, biserica a fost din nou pictată, la ordinul împărătesei Maria Tereza. Picturile au fost realizate de Ioan din Deva şi Nicolae din Piteşti, care au reuşit să combine cu succes două stiluri artistice diferite.
Frescele murale sunt împărţite în pronaos şi naos, cele două purtând amprenta personală a celui care le-a executat. Tehnica prezentă la icoanele ce despart nava de absida altarului este una munteană, aparţinându-i lui Simion Zugravul din Piteşti.
De departe, cea mai impresionantă scenă din Biserica medievală din Gurasada este cea a Judecăţii de Apoi. Aceasta îi aparţine zugravului din Deva şi se remarcă prin faptul că redă 30 de păcate într-o manieră umoristică.
De altfel, multe dintre păcatele înfăţişate de acest pictor au fost cauzele izbucnirii răscoalei lui Horea, Cloşca şi Crişan. Printre păcatele şi oamenii pe care Ion din Deva i-a pictat, se numără „Bogatul nemilostiv”, „Cei ce obijduiesc pe cei săraci” sau “„upânii care fac lege strâmbă”.
De-a lungul timpului, biserica medievală de la Gurasada a fost restaurată şi reconsolidată, ultimele lucrări având loc în perioada 1988-1994. Ea se poate vizita oricând, iar cei care ajung să o vadă întâlnesc un loc foarte liniştit şi plin de armonie.
Biserica este înconjurată de un cimitir vechi, unde pietrele de mormânt și crucile sculptate mărturisesc despre credința și speranța locuitorilor din Gurasada de-a lungul secolelor.
De-a lungul anilor, biserica a fost un centru spiritual pentru comunitate, organizând evenimente religioase care au întărit legătura dintre oamenii locului și credința lor.
