Biserica romano – catolică din Seini este cel mai vechi lăcaș de cult din urbea seinenană, datând din anul 1421, fiind zidită din donațiile făcute de Bathory Zsuzsana, stăpâna Cetății Seini. Tot din donațiile ei au mai fost făcute șase biserici: la Apa, Mediesu Aurit, Ilba, Tăuții Măgherăuș și Livada.
În anul 1882, Seiniul era centrul unei regiuni însemnate, fiind considerat, la sfârșitul sec. al XIX-lea, unul dintre cele mai avansate târguri. Ca reședință de plasă, avea încă în acel timp pretura, tribunal rural, percepție, carte funciară, notariat public, departament de finanțe și de jandarmi. Avea trei bănci, poștă telegraf, precum și două cazinouri.
Din 1875, fabrica producătoare de spirt, înființată cu 16 ani înainte, începe să producă și drojdie de bere. În 1891, se înființează o fabrică de pietre funerare din andezit, care lucra, încă de la înființare, cu 50-60 muncitori. Se deschide o moară cu aburi, o tipografie.
În primele decenii ale secolului al XX-lea, numărul meseriașilor care aveau ateliere particulare crește foarte mult, existând 80 de autorizații. Se deschide Cariera de andezit, se înființează Uzina Electrică și Fabrica de abrazive pe suport.
Meseriile erau dezvoltate încă din feudalism. Industria meșteșugărească poate fi considerată astfel cea mai veche ramură a industriei locului. Ca fost târg, evident că era nu numai dezvoltată, ci și diversificată.
În 1933, erau eliberate 46 de autorizații numai pentru pantofari, cizmari și croitori, care lucrau cu peste 150 de calfe și ucenici. Peste 10 ani, se înregistrează 131 meseriași, cu un număr mult mai mare de ucenici și calfe. Anul 1944 aduce fondarea cooperativei meșteșugărești „Unirea”, care apoi s-a transformat în secție. În 1965, ca unitate de sine stătătoare.
De-a lungul secolelor, Biserica Romano-Catolică din Seini a fost un centru vital pentru comunitatea locală, servind nu doar ca loc de rugăciune, ci și ca spațiu pentru întâlniri comunitare și evenimente culturale. Rolul său în educația și coeziunea comunității rămâne fundamental și în zilele noastre.
În ciuda vechimii sale, biserica a fost întreținută printr-o serie de proiecte de restaurare care au asigurat integritatea structurală și estetică. Aceste eforturi de conservare subliniază importanța bisericii în patrimoniul cultural local și asigură că va continua să inspire și să servească generațiile viitoare.
