Clădirea acestui muzeu din Londra apare ca un templu antic, cu partea din față cu două rânduri de coloane gigantice. British Museum este celebru în toată lumea, pentru imensele tezaure de antichități și pentru inestimabila sa bibliotecă. Pentru turiști, e prilej de încântare, de contemplare a unei istorii săpate în granit și marmură.
La mijlocul secolului al XVIII lea – perioada în care erau cunoscute câteva importante colecții particulare – s-a conturat ideea unui muzeu central. Una dintre aceste colecții, oferită prin testament statului pentru suma de 20 000 de lire, conținând antichități, istorie naturală și opere de artă, aparținea eminentului doctor și naturalist Sir Hans Sloane. Acesta profesa în Chelsea și colecția sa numără 80 de mii de piese.
S-a păstrat o scrisoare din anul 1753, în care Horace Walpole se destăinuia unui prieten: ,,Am în prezent paza embrionilor și scoicilor. Sir Hans Sloane este mort și m-a făcut pe mine unul dintre curatorii muzeului său care urmează să fie oferit, în schimbul a 20 000 de lire, regelui, parlamentului, academicienilor din Petersburg, Berlin, Paris și Madrid. El l-a evaluat la o sumă de patru ori mai mare și așa ar face oricine este îndrăgostit de hipopotami, de rechinii cu o ureche și de păianjeni mari cât gâștele”.
Despre bani, Horace Walpole scria că ,,regele s-a scuzat, spunând că el nu crede că ar exista în visterie 20 000 de lire”. În acel an, printr-un act al parlamentului, a fost constituit un consiliu de curatori, căruia i s-a încredințat administrarea colecțiilor Sloane, precum și a bibliotecii și antichităților cuprinse în colecția Cotton. Aceasta din urmă, inițiată de Sir Robert Cotton, încă de pe timpul Elisabetei I și completată de urmașii lui, pierduse un numar mare de manuscrise – arse și distruse într-un incendiu.
Curatorii au achiziționat vestita colecție de la Harley, care făcea parte din biblioteca întemeiată de Robert Harley, primul conte de Oxford care a trăit între anii 1661 și 1726, și de fiul său Edward. Ambii Harley erau pasionați bibliotecari, ei folosindu-și, în mare parte, averile pentru a cumpăra cărți și manuscrise din țările europene.
Colectiile fondatoare lui British Museum
Pentru adunarea fondurilor, a fost lansată o loterie publică, de pe urma căreia s-au strâns 300 000 de lire. Astfel, s-a plătit prețul celor trei colecții Sloane, Cotton și Harley – numite și colecții fondatoare ale lui British Museum – , transferate pe rând în casa Montague, cumpărată din acești bani. După câțiva ani, această clădire din Bloomsbury se deschidea sub numele de British Museum, la data de 15 ianuarie 1759.
La început, intrarea era gratuită, apoi limitată la un numar de bilete, iar vizitatorii nu puteau circula prin galerii decât conduși de însoțitori. Abia dupa 120 de ani, publicul a fost admis fără restricții. Între timp, galeria a fost aglomerată de succesivele achiziții și donații.
În 1753, au fost aduse la British Museum 160 de obiecte antice și lucrări egiptene de mare valoare, din Cairo și Sudan, care au fost confiscate de armata britanică și redate apoi muzeului, în anul 1803.
În anul 1852, British Museum din acest sediu (Montague House) a fost demolat, datorită lipsei spațiului pentru noile comori de artă. Pe locul lui a fost construită o nouă clădire, cu multe adăugiri și amenajări de-a lungul anilor. În 1857, a fost construită celebra sală de lectură în formă circulară, cu o capacitate de 400 de locuri. Tot în acest an, a fost construită și galeria pentru fragmentele cunoscute din sculpturile Mausoleului de la Halikarnas. Spațiul fiind insuficient, colecțiile de istorie naturală au fost mutate într-un alt loc al Londrei, la South Kensington (în anul 1880), iar azi, formează Muzeul de istorie a Naturii.
În 1938, a fost construită la British Museum galeria de apus, care este intitulată Duveen după numele lordului cu același nume, donatorul fondurilor și conține renumitele sculpturi ale Parthenonului. Publicului îi erau prezentate cele mai valoroase piese, iar restul erau depozitate în subsol, pentru a fi consultate doar de către cercetători și studenți.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la British Museum au fost salvate numeroasele comori de artă. Cu excepția unor sculpturi masive, învelite în stive de saci cu nisip și a rafturilor de cărți din King’s Library, aproape toate colecțiile, au fost împachetate în lăzi și evacuate. Sculpturile Parthenonului au fost depozitate într-un tunel nefolosit al metroului londonez și păzit permanent de doi paznici.
Majoritatea colecțiilor, cuprinzând alte antichități, cărți și manuscrise rare, monede și medalii, material etnografic, au fost transferate în orașele din provincie și apoi, din cauza bombardamentelor, au fost mutate într-un adăpost adânc săpat sub o stâncă într-un punct ascuns, păstrat strict secret, unde au rămas până la sfârșitul războiului. Clădirea British Museum a fost distrusă de către atacurile aeriene. Galeria Duveen, sala de lectură, încăperi unde erau depozitate antichități au fost complet distruse, iar în depozitele de cărți au ars 200 000 de volume.
Galeria Duveen
După război, la British Museum au început lucrările de restaurare. În 1946, sala de lectură a fost deschisă publicului. Galeria Duveen a fost redeschisă în anul 1962.
British Museum a avut o dezvoltare continuă, au aparut noi clădiri destinate bibliotecii, care număra peste 7 milioane de volume, de pe toate continentele.
În anul 1970, biblioteca de la British Museum a fost mutată în clădirea construită la St. Pancras și finalizată în anul 1998.
Suprafața ocupată de muzeu de 75 000 mp și aproximativ o sută de galerii deschise publicului, face ca acesta să fie unul dintre cele mai mari și minunate muzee din lume.
