Micuta broasca Tungara care nu depaseste lungimea corpului de 3-4 cm traieste in regiunile cu pasuni inundate, cu savane tropicale si subtropicale, dar si cu paduri puternic degradate mereu in apropierea apelor statatoare din America Centrala, Venezuela, Costa Rica, Guademala, Nicaragua, Insula Tobago, Mexic, Insula Trinidad, Belize.
Aceasta broasca cu dimensiuni mici este o specie raioasa, predominant terestra, doar in perioada de imperechere poate fi observata in apropierea apelor, a iazurilor, baltilor, mlastinilor si in general a apelor lente. Atunci femela isi depune ouale sub forma unor mici gramajoare in cuiburi plutitoare de spuma, pe suprafata apei.
Spuma este realizata prin intermediul unei proteine pe care femela o elimina dupa imperechere. In acest fel ouale sunt protejate in cuibul de spuma de seceta, lumina, paraziti si deshidratare. Dupa 2-4 zile ouale eclozeaza si apar mormolocii care isi continua dezvoltarea in apa timp de 2-6 saptamani.
Recent, in urma unor studii, biologii americani au ajuns la concluzia ca masculii si femelele care apartin acestei specii Physalaemus pustulosus au particularitatea de a percepe sunetele diferit. Se pare ca femela are capacitatea prin intermediul creierului de a bloca sunetele emise de vocile unor masculi care apartin altor specii de broaste.
Ei au observat ca in perioada de imperechere masculul emite sunete stridente prin intermediul sacilor vocali, pentru a atrage femela. Aceasta insa are tendinta de a raspunde activ doar la sunetele emise de masculii care apartin acestei specii. In laborator, cercetatorii au incercat sa inregistreze sunetele din natura emise de masculi care apartineau si altor specii de broaste. In momentul cand au adus femelele in zona cu sunete, ei au observat ca acestea s-au orientat spre difuzorul care reproducea vocea masculului din aceeasi specie.
In urma unor experimente ei au studiat creierul pe un numar de 60 de broaste, au identificat zona activa responsabila de perceptia de sunete si astfel au observat anumite diferente intre masculi si femele in partea care este responsabila cu luarea deciziilor privind comportamentul. Concluzia a fost ca la masculi neuronii au fost activi tot timpul, la femele insa activitatea s-a inregistrat dupa ce ele ascultau sunetele emise de masculi.
Acest lucru i-a facut sa creada ca la femele creierul nu percepe sunetele de voci ale masculilor care apartin altor specii de broaste. Astfel se explica faptul ca ele sunt indiferente la chemarile masculilor care apartin altor specii si isi indreapta atentia doar spre vocile masculilor ce sunt din aceeasi specie.
Broasca Tungara are pielea asemanatoare ca si la alte broaste raioase, cu pustule si negi, iar coloritul sau este in nuante maronii-inchise, verde-oliv si gri. Numele ei stiintific de Physalaemus pustulosus vine de la faptul ca prezinta multe pustule pe intregul ei corp. Corpul este lat, capul mic, botul ascutit, membranele timpanelor bine evidentiate in partea posterioara a capului, iar ochii mari si bulbucati, au irisul de culoare deschisa. Membrele posterioare sunt mai lungi decat cele anterioare, toate se termina cu degete subtiri, mari, prevazute cu discuri adezive.
Broasca Tungara face parte din ordinul Anura, familia Laiuperidae si nu este o specie in pericol de disparitie.
Video – Broasca Tungara (Physalaemus pustulosus):
