Brotacelul cu botul rosu (Scinax ruber) populeaza regiunile din Caraibe, sudul Americii Centrale si nordul Americii de Sud. Un numar mare de exemplare poate fi intalnit in Puerto Rico, Panama, Guyana, Bolivia, Paraguay, Venezuela.
Acest mic brotăcel, recunoscut prin botul ascuțit și coloritul variabil în nuanțe de galben, maro și argintiu, preferă pădurile tropicale și zonele umede din apropierea apelor.
Caracteristicile fizice ale brotăcelului cu botul roșu
Este o specie exclusiv terestra care se distinge prin corpul turtit si botul destul de ascutit. Prefera mai ales zonele cu paduri tropicale, zonele montane, cele cu paduri subtropicale uscate, dar si locurile din apropierea cursurilor de apa, cu pajisti si mlastini, de langa iazuri, lacuri sau zonele forestiere distruse.
Exemplarele adulte au lungimi cuprinse intre 2,5-4 cm, masculul fiind intotdeauna putin mai mic decat femela. Au un colorit predominant galben, sau uneori maroniu, gri sau argintiu, iar pe partea dorsala a corpului prezinta pete si dungi de culoare inchisa.
Membrele anterioare sunt mai subtiri si mai scurte decat membrele posterioare si au degetele prevazute cu discuri adezive aplatizate.
Comportamentul de împerechere și reproducerea
In perioada de imperechere – care are loc in sezonul ploios – femelele isi aleg partenerii intotdeauna cu 20% mai mici decat ele, deoarece astfel se asigura mai bine contactul cu masculul si sunt fecundate un numar mai mare de oua. Masculii pentru a-si atrage femelele obisnuiesc sa emita sunete puternice, mai ales pe inserate.
Pentru a reduce riscul de distrugere a oualor de catre pradatori, femelele le depun in grup si apoi le imprastie in jurul apei. Hrana acestor brotacei consta din larve si diferite tipuri de insecte.
Brotacelul cu botul rosu face parte din ordinul Anura si familia Hylidae. Nu este o specie in pericol de disparitie.
Adaptările brotăcelului cu botul roșu la mediul tropical
Brotăcelul cu botul roșu a dezvoltat o serie de adaptări pentru a supraviețui în mediul tropical umed și cald al Americii Centrale și de Sud. Pielea sa ușor umedă și netedă îi permite să rămână hidratat, absorbând apa din sol și din aer. Discurile adezive de pe degete îl ajută să se cațere cu ușurință pe frunze și tulpini, adaptându-se astfel la viața arboricolă în pădurile dense.
De asemenea, brotăcelul își sincronizează activitățile cu ciclurile sezonului ploios, când are loc și sezonul de împerechere, asigurând condițiile ideale pentru dezvoltarea ouălor și mormolocilor în baltoacele de apă proaspăt formate. Această sincronizare cu ritmul naturii îl ajută să se adapteze în mod eficient în habitatul său tropical, rămânând o specie rezilientă și adaptabilă.
Video – Brotacelul cu botul rosu (Scinax ruber):
,%20amfibian%20tropical,%20tr%C4%83ie%C8%99te%20%C3%AEn%20p%C4%83duri%20%C8%99i%20ml%C4%83%C8%99tini.%20Afl%C4%83%20despre%20caracteristici.){kind=link}