Califarul alb (Tadorna tadorna) reprezintă un spectacol al naturii, adaptându-se vieții la interfața dintre apă și pământ. Această pasăre distinctivă își face apariția pe coastele saline din Europa, de la Marea Nordului până la Marea Neagră și în zonele umede din Asia. În această introducere, vom explora caracteristicile, comportamentul și importanța ecologică a califarului alb, fără a ne aventura în concluzii premature.
Habitatul și distribuția geografică
Califarul alb (Tadorna tadorna) este o pasare clocitoare din regiunea de tarm a Marii Nordului, partea de vest a Marii Baltice, tarmul Norvegiei. De asemenea, apare pe langa lacurile sarate din Asia Centrala, cele din sudul sau estul Siberiei, dar si pe tarmul Marii Caspice si al Marii Negre.
Califarul alb vine in carduri destul de mari in Delta Dunarii, cuibareste in special pe lacurile Sinoe si Razelm. In perioada cand lacurile ingheata, pleaca din tara, pentru a reveni apoi dupa dezghet.
Caracteristici distinctive ale califarului alb
Pasarea adulta are lungimea corpului de 58-66 cm, deschiderea aripilor de 110-130 cm, iar greutatea variaza destul de mult. Femela este cu o treime mai mica decat masculul.
Penajul masculului pe cap si gat este negru cu reflexe verzui. Pe spate, in zona umerilor, are doua dungi negre, longitudinale. Pe laterale, in zona pieptului, culoarea este maro-roscata. Pe burta are o dunga neagra.
In rest penajul corpului este predominant alb. Ciocul este de culoare rosie numai in perioada imperecherii, apoi devine maro. Coada are cateva pene negre. Penajul femelei este diferit. Are capul si gatul de un verde-negru stralucitor. In zona umerilor coloritul este brun-ruginiu. Aripile au penele cele mai mari negre, verzui si ruginii.
Comportamentul în perioada de cuibărit
Isi face cuibul in special in vizuini de iepuri, in gauri sapate in dune, baraje sau diguri, bine camuflate de ierburi, cu o galerie de acces de 1 m lungime. In general sunt pasari monogame. Femela depune un numar de 7-12 oua alb-crem, cu suprafata neteda si forma ovala, care cantaresc cca. 75 g.
Acestea sunt clocite timp de 28-30 zile, dupa care ies puii, care sunt aparati si hraniti cu foarte mare atentie de pasarea mama. Puii ajung la maturitate dupa 22 de luni. Cand sunt in pericol, se ascund in vegetatie sau fac scufundari in apa.
Dieta și metodele de hrănire
Califarul alb se hraneste cu insecte acvatice, viermi, melci, scoici, alge, diferite plante acvatice, uneori si seminte. Pasarile isi scufunda intreaga parte superioara a corpului in apa, si cauta cu ciocul pe fundul apei pentru a gasi scoicile ascunse. Prefera sa manance crabi, midii si melci.
Sunetele scoase de cele doua pasari difera destul de mult. Strigatul femelelor este sonor si profund, un fel de ,,gaga-gaga”, cele ale masculului sunt inalte, suieratoare, de tipul ,,tiju-tiju-tirrr-tiju-tiju”.
Aceasta specie de pasari face parte din ordinul Anseriformes si familia Anatidae.
Interacțiuni și comportament social
Califarul alb demonstrează un comportament social interesant, în special în timpul sezonului de cuibărit. Pasările formează grupuri mari și sunt cunoscute pentru protectivitatea lor față de cuiburi și pui. Femela și masculul colaborează în îngrijirea puilor, ceea ce include hrănirea intensivă și protecția împotriva prădătorilor.
Acest aspect al comportamentului lor social nu doar că întărește legăturile de cuplu, dar asigură și o rată mai mare de supraviețuire pentru generațiile viitoare. Această secțiune ar putea fi plasată imediat după discuțiile despre comportamentul în perioada de cuibărit, oferind o tranziție naturală spre impactul uman și conservare.
